Donald Trump a lansat o cruciadă pentru a converti politica europeană la cauza sa, mobilizând întreaga forță a diplomației americane pentru a promova partidele „patriotice”, a înăbuși migrația, a distruge „cenzura” și a salva „civilizația” de la decădere, notează Politico.
Întrebarea este dacă centriștii Europei, aflați în dificultate, au puterea sau voința de a-l opri.
În documentul său recent publicat privind Strategia de Securitate Națională, Casa Albă a prezentat pentru prima dată într-o formă cuprinzătoare abordarea sa față de provocările geopolitice cu care se confruntă SUA și lumea.
Deși aducerea păcii în Ucraina este menționată, când vine vorba de Europa, poziția oficială a Americii este acum că securitatea sa depinde de schimbarea decisivă a politicii continentului spre dreapta.
Pe parcursul a trei pagini, documentul învinovățește Uniunea Europeană, printre altele, pentru creșterea riscului de „ștergere a civilizației”, din cauza creșterii numărului de imigranți, a scăderii ratei natalității și a presupusei eroziuni a libertăților democratice.
„Dacă tendințele actuale continuă, continentul va fi de nerecunoscut în 20 de ani sau mai puțin”, se spune în document. „Ca atare, este departe de a fi evident dacă anumite țări europene vor avea economii și armate suficient de puternice pentru a rămâne aliați de încredere.”
Cu discuțiile despre scăderea ratei natalității și creșterea imigrației, dimensiunea rasială a retoricii de la Casa Albă este greu de ignorat. Va fi familiară alegătorilor din Ungaria, Italia, Olanda și Germania, unde politicienii de extremă dreapta au articulat așa-numita „teorie a marii înlocuiri”, o teorie a conspirației rasiste care afirmă în mod fals că elitele fac parte dintr-un complot de diluare a populației albe și de diminuare a influenței acesteia. „Dorim ca Europa să rămână europeană”, se arată în document.
„Pe termen lung, este mai mult decât plauzibil ca, în cel mult câteva decenii, anumiți membri NATO să devină majoritar non-europeni”, se arată în document – rămânând „o întrebare deschisă” dacă astfel de țări vor continua să considere o alianță cu SUA ca fiind dezirabilă.
Prescripția politică care urmează este, în esență, schimbarea regimului. „Scopul nostru ar trebui să fie să ajutăm Europa să-și corecteze traiectoria actuală”, se arată în documentul strategic. Aceasta va implica „cultivarea rezistenței” în cadrul națiunilor europene. În cazul în care există vreo îndoială cu privire la natura politică a mesajului, documentul Casei Albe celebrează „influența crescândă a partidelor patriotice europene” ca motiv de optimism american.
Cu alte cuvinte: Susțineți extrema dreaptă pentru a face Europa din nou măreață.
Luptând împotriva timidității
De când Trump s-a întors la Casa Albă în ianuarie, liderii europeni au menținut o performanță remarcabilă de a rămâne calmi în mijlocul provocărilor sale, evitând până acum un conflict deschis care ar rupe complet relațiile transatlantice.
Dar pentru liderii centriști aflați în prezent la putere - precum Emmanuel Macron la Paris, Keir Starmer la Londra și Friedrich Merz din Germania - noua doctrină Trump reprezintă o provocare atât de existențială încât ar putea fi forțați să o confrunte direct.
Această confruntare ar putea veni mai devreme decât mai târziu, având în vedere alegerile cu miză mare din anumite părți ale Marii Britanii și Germaniei anul viitor și posibilitatea unui vot național anticipat, omniprezentă în Franța. În fiecare caz, partidele aliniate MAGA - Reform U.K., Alternative for Germany și National Adunarea - sunt pregătite să obțină câștiguri în detrimentul centriștilor aflați în prezent la putere. America, este acum clar, ar putea interveni pentru a ajuta.
Pe baza dovezilor actuale, oficialii europeni a căror sarcină este să le protejeze alegerile de interferențe străine au puțină poftă de luptă cu Trump.
Comisia Europeană și-a dezvăluit recent planurile pentru un „scut democratic” pentru a proteja alegerile de dezinformare și interferențe străine. Michael McGrath, comisarul responsabil pentru această politică, a declarat recent pentru POLITICO că scutul ar trebui folosit pe scară largă, deoarece Rusia „nu este singurul actor” care ar putea avea „un interes personal” în influențarea alegerilor. „Există mulți actori care ar dori să deterioreze structura UE și, în cele din urmă, să submineze încrederea în instituțiile sale”, a spus el.
În lumina noii Strategii de Securitate Națională, America lui Trump trebuie acum, cu siguranță, să se numere printre ele.
Dar McGrath a jucat rolul de diplomat atunci când a fost întrebat, înainte de publicarea strategiei, dacă ar prefera ca liderii americani să înceteze să facă campanie la alegerile europene și să critice democrația europeană.
„Au dreptul la propriile opinii, dar noi avem propriile noastre standarde și căutăm să ne aplicăm propriile valori și abordarea europeană în afacerile internaționale și diplomația internațională”, a răspuns McGrath. „Nu comentăm și nu intervenim în problemele interne ale unui partener apropiat precum Statele Unite.”
Profitori patetici
Chiar înainte de publicarea strategiei, personalitățile administrației Trump au oferit deja dovezi ample ale disprețului său față de centrul politic al Europei. Până în acest an, vicepreședintele JD Vance a lansat o ofensivă împotriva Europei pe tema libertății de exprimare și a democrației; Elon Musk a intervenit în alegerile germane pentru a susține Alternativa pentru Germania, o organizație de extremă dreapta; iar secretarul Apărării, Pete Hegseth, i-a criticat în privat pe „furtunii patetici” pe europenii „fructuoși” pentru că au „furtunat” în domeniul securității.
Diferența de data aceasta este că Strategia de Securitate Națională a lui Trump este oficială. „Una era să gândească și să spună asta unul altuia (sau într-un discurs la München)”, a spus un diplomat UE, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi cu sinceritate. „Cu totul altceva e să transpună asta într-un document de politici.”
Ceea ce este mai rău pentru lideri precum Macron, Merz și Starmer este că analiza trumpiană - conform căreia o masă critică de alegători își doresc propria MAGA europeană - ar putea fi, în cele din urmă, corectă.
Acești lideri se află cu toții sub o presiune imensă din partea dreptei populiste, chiar în propriile curți. În Marea Britanie, Reform U.K., partidul lui Nigel Farage, este pe cale să obțină câștiguri majore la alegerile regionale și locale de anul viitor, ceea ce ar putea declanșa o provocare la conducerea Partidului Laburist, aflat la guvernare, care l-ar putea forța pe Starmer să plece.
La Paris, Mitingul Național al lui Marine Le Pen îi torturează pe administratorii cu dificultăți din parlament ai lui Macron, în timp ce Alternativa pentru Germania îi respiră lui Merz la Berlin și îl împinge să adopte poziții din ce în ce mai dure în privința migrației.
Prim-ministrul britanic a dezvăluit într-un interviu acordat publicației The Economist săptămâna aceasta că a vorbit cu Merz și Macron la o cină privată recentă la Berlin despre amenințarea comună cu care se confruntă cu toții din partea dreptei. „Ne confruntăm cu aceleași provocări sau cu versiuni ale acelorași provocări și vorbim despre asta”, a spus Starmer.
Dacă America va pune în aplicare noua strategie a lui Trump, discuțiile private la cine între prieteni s-ar putea să nu fie suficiente.
Comentează