Un avertisment tranșant vine din zona expertizei europene în educația de excelență: fără sprijin real și intervenție timpurie, copiii cu potențial înalt riscă să fie pierduți, iar alte state îi vor valorifica mai eficient.
Mesajul a fost transmis de European Council for High Ability, prin președintele său, Colm O’Reilly, în cadrul unui dialog strategic cu Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României.
Talentul nu se dezvoltă singur
În timp ce Europa caută formule pentru a identifica și susține copiii supradotați, România trăiește un paradox. Există vârfuri, performanțe punctuale, medalii și rezultate spectaculoase. În același timp, indicatorii de sistem arată o bază educațională fragilă și un ecosistem de inovare șubred.
Un punct central al discuției a fost cercetarea „Tiparul neurocognitiv al excelenței românești”, realizată în parteneriat cu Institutul BrainMap. Studiul merge dincolo de notele din catalog sau de scorurile clasice de IQ și analizează profilul neurocognitiv prin qEEG, evaluări psihologice și testare cognitivă complexă.
„Dacă te uiți doar la IQ sau la notele școlare, pierzi o mare parte din imagine”, a explicat Colm O’Reilly. În opinia sa, Europa are încă puține cercetări neurocognitive dedicate copiilor cu abilități înalte, iar abordările simpliste nu mai sunt suficiente. Accentul se mută pe înțelegerea profundă a modului în care funcționează creierul acestor tineri, pentru a adapta mediul educațional la nevoile lor reale.
România, la coada clasamentelor de inovare
Datele europene arată un decalaj greu de ignorat. Cheltuielile României pentru cercetare și dezvoltare sunt de aproximativ 0,46 la sută din PIB, față de 2,26 la sută media Uniunii Europene. Țara este clasificată drept „Emerging Innovator”, cu o performanță de doar 37,7 la sută din media UE în 2025, potrivit evaluărilor comparative ale Comisiei Europene.
În educație, tabloul este la fel de apăsător. Aproape jumătate dintre elevii români nu ating nivelul minim la matematică. Peste 40 la sută au dificultăți majore la citire și științe. Doar un procent redus, între 1,4 și 4 la sută, ajunge la niveluri avansate de competență. În paralel, aproximativ 23.000 de elevi abandonează anual școala, cu pierderi economice estimate la 2,3 miliarde de euro pe an.
Aceste cifre explică de ce România produce excelență punctuală, dar nu reușește să o transforme într-un fenomen sistemic.
Intervenția timpurie face diferența
Modelul european actual nu mai este centrat exclusiv pe selecție, ci pe dezvoltare continuă a talentului, prin intervenții educaționale, sprijin emoțional și adaptarea mediului de învățare. „Rezultatele sunt mult mai eficiente când intervenția este timpurie”, avertizează președintele ECHA.
Mesajul are și o miză economică. O societate care nu își dezvoltă resursele umane cu potențial înalt pierde nu doar indivizi valoroși, ci și avantaj competitiv. Fără o bază solidă de competențe și cercetare, țările rămân captive într-o economie cu valoare adăugată scăzută.
În acest context, dialogul dintre Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României și conducerea ECHA capătă greutate strategică. Miza nu este doar descoperirea copiilor excepționali, ci crearea unei infrastructuri educaționale care să îi transforme în inovatori și lideri capabili să performeze acasă, nu în sisteme care știu să valorifice mai bine talentul.
În joc nu este doar destinul unor copii remarcabili, ci însăși competitivitatea pe termen lung a României.
Comentează