Premium
Benjamin Netanyahu l-a depăşit sâmbătă pe David Ben-Gurion, părintele fondator al statului Israelul, ca cel mai longeviv prim-ministru al ţării, informează dpa şi EFE, potrivit Agerpres.
El a câştigat al cincilea mandat în aprilie, dar a fost obligat să convoace alegeri anticipate după ce nu a reuşit să formeze un guvern, riscându-şi viitorul politic. Acum conduce un guvern interimar până la repetarea scrutinului în 17 septembrie.
Cu mai puţin de două luni înainte de alegeri, Netanyahu, care se confruntă cu multiple acuzaţii de corupţie, va încerca să obţină un nou mandat care îi va permite să continue să facă istorie. Printre adversarii săi se numără fostul prim-ministru Ehud Barak.
Netanyahu a fost asaltat de acuzaţii de corupţie în timpul ultimului mandat în funcţie. Procurorul general a declarat în februarie că intenţionează să-l pună pe Netanyahu sub acuzare pentru luare de mită, fraudă şi abuz de încredere, în funcţie de rezultatul audierii sale în trei dosare de corupţie, adiere a cărei amânare a fost cerută de avocaţii premierului. Netanyahu neagă toate acuzaţiile împotriva sa.
Netanyahu s-a născut în octombrie 1949 şi a crescut într-un cartier înstărit din Tel Aviv. El este primul prim-ministru israelian născut în ţară după crearea statului evreu.
Citește și: Parlamentarii ruși vor ca smartphone-urile, computerele şi televizioarele smart comercializate în Rusia să fie dotate cu softuri ruseşti preinstalate
Familia sa s-a mutat în Statele Unite pe când era adolescent, ceea ce i-a oferit posibilitatea de a deţine o excelentă înţelegere a limbii engleze şi cunoaştere a celui mai important aliat al Israelului. El a revenit mai târziu acasă pentru a servi într-o unitate de elită a armatei.
Este un veteran al politicii israeliene. În anii '80, a fost trimis în calitate de ataşat diplomatic la Washington, poziţie pe care a folosit-o pentru a-şi lansa cariera politică. A avansat, devenind ambasador la Naţiunile Unite, unde abilităţile lui oratorice l-au ajutat să devină cunoscut în SUA, inclusiv în rândul largilor comunităţi evreieşti de acolo şi în Israel.
A fost de două ori ministru de externe înainte de deveni în 1996, la 46 de ani, cel mai tânăr prim-ministru din istoria politică naţională, remarcându-se ca un critic ferm al acordurilor de pace de la Oslo semnate cu palestinienii cu trei ani mai înainte.
Guvernul său s-a prăbuşit prematur în 1999, după ce a semnat un acord cu palestinienii în 1997 pentru a împărţi controlul asupra Hebronului, în Cisiordania, determinând plecarea aripii de extremă dreapta din coaliţia sa.
Netanyahu a fost ministru de finanţe între 2003-2005 şi a fost creditat cu îmbunătăţirea substanţială a poziţiei economice a Israelului. El a renunţat la poziţia din guvern ca urmare a planurilor de dezangajare unilaterală a Israelului
din Gaza.
De la recâştigarea puterii în 2009, procesul de pace stagnează.
