O decizie a Curții Constituționale care pornește din „dosarul Ayahuasca” — în care apar nume grele și controverse vechi — a fost publicată vineri în Monitorul Oficial. Excepția a vizat un articol sensibil din Codul de procedură penală, folosit în practică atunci când, pe durata unei percheziții, anchetatorii constată că probele sau persoanele căutate au fost mutate „în locuri învecinate”. CCR a respins criticile și a spus, în esență, că nu e vorba de o „nouă percheziție”, ci de o continuare în baza mandatului inițial emis de judecător.
Vezi și: Dosarul Ayahuasca al DIICOT validat definitiv - Judecata fostului șef DIPI Gelu Olteanu și a prietenei acestuia Vanessa Youness poate începe - Stiripesurse
Ce s-a publicat, concret, în Monitorul Oficial
În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 151 din 27 februarie 2026, apare Decizia CCR nr. 525 din 23 octombrie 2025, care privește excepția de neconstituționalitate a art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Amal-Vanessa Youness și Gelu Marin Oltean, în Dosarul nr. 1.125/120/2020/a1 al Tribunalului Dâmbovița (dosar CCR nr. 1.854D/2021).
Dosarul care a ținut ani de zile în cameră preliminară
„Dosarul Ayahuasca” a fost deschis de DIICOT în 2019 și a vizat organizarea unor ceremonii în cadrul cărora participanților li se administra ceai de ayahuasca, plantă care conține DMT – substanță clasificată drept drog de mare risc.
Procurorii susțin că, în perioada 2017–2019, Vanessa Youness ar fi organizat zeci de astfel de evenimente în județul Dâmbovița, în cadrul clinicii sale de terapii complementare, iar Gelu Oltean – fost șef al DGIPI (Direcția Generală de Protecție Internă din Ministerul de Interne) – ar fi avut rolul de a susține și proteja activitatea grupării. Thomas Lishman, prezentat drept „șaman”, ar fi coordonat ritualurile și ar fi administrat substanța participanților.
În decembrie 2019, anchetatorii au descins la o astfel de ceremonie organizată în localitatea Răcari, unde 38 de persoane ar fi consumat ceaiul cu conținut de DMT.
În martie 2020, cei trei au fost trimiși în judecată pentru constituire de grup infracțional organizat și trafic de droguri de mare risc.
Sechestru, bani și acuzații financiare
Pe parcursul anchetei au fost instituite măsuri asigurătorii consistente. Tribunalul Dâmbovița a menținut sechestrul asupra unor sume importante de bani – zeci de mii de euro și alte valute – ridicate în urma perchezițiilor, precum și asupra unor conturi bancare.
Din hotărârile instanței reiese că autoritățile au identificat tranzacții financiare de aproximativ 80.000 de euro provenite din organizarea ceremoniilor, iar în cazul lui Gelu Oltean sunt menționate plăți de 23.800 de euro.
Inculpații au contestat în repetate rânduri măsurile asigurătorii, invocând inclusiv durata mare a procesului și caracterul excesiv al restricțiilor. Instanțele au respins însă solicitările.
Patru ani blocați în proceduri
Dosarul a stat mai bine de patru ani în faza de cameră preliminară, perioadă în care cauza s-a plimbat între Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești, fiind invocate numeroase excepții și cereri procedurale.
În ianuarie 2022, instanța a constatat legalitatea rechizitoriului și a dispus începerea judecății pe fond. Ulterior au apărut noi incidente procedurale și contestații, inclusiv legate de nulitatea camerei preliminare.
Între timp, cazul a rămas unul dintre cele mai mediatizate dosare din ultimii ani care implică un fost șef din serviciile de informații interne și o afaceristă cu notorietate publică.
Scandalul Ayahuasca a atins și Cotroceniul
Merită amintită în contextul dosarului Ayahuasca și reacția publică din 2020 a fostei consiliere prezidențiale Mădălina Dobrovolschi. La scurt timp după descinderile DIICOT din decembrie 2019, în urma cărora fostul șef al DGIPI, Gelu Oltean, a fost arestat, în spațiul public au circulat speculații potrivit cărora și aceasta s-ar fi aflat în vila din Răcari unde aveau loc ritualurile cu ayahuasca. Dobrovolschi a respins categoric informațiile, calificându-le drept „o minciună, o aberație” și invocând „calomnie și defăimare”, susținând că „nu eu trebuie să răspund când apar astfel de minciuni în spațiul public, trebuie să răspundă cei care le lansează și propagă”. Ea a precizat că nu va oferi replici „la articole defăimătoare”, iar eventualele demersuri vor fi făcute „prin avocați”.
Unde intră în poveste Lia Savonea și „umbrele” din jurul marilor dosare
Numele judecătoarei Lia Savonea este invocat în legătură cu cazul Vanessei Youness, iubita lui Gelu Oltean. Concret, Lia Savonea nu a judecat dosarul „Ayahuasca, aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița și având ca obiect trafic de droguri și constituire de grup infracțional organizat. Însă legătura sa cu Vanessa Youness privește un alt dosar penal, cel de trafic de influență, în care afacerista fusese condamnată la închisoare cu executare.
În acel dosar distinct, completul de la Înalta Curte de Casație și Justiție din care a făcut parte și Lia Savonea a constatat intervenirea prescripției răspunderii penale, în contextul deciziilor Curții Constituționale și al hotărârilor obligatorii ale ÎCCJ privind prescripția. Ca urmare, procesul penal a încetat, iar pedeapsa nu a mai fost executată integral. Decizia nu a vizat fondul acuzațiilor din dosarul „Ayahuasca” și nu a analizat faptele reținute de DIICOT în acel caz, ci s-a raportat strict la aplicarea normelor privind termenul de prescripție în dosarul de trafic de influență.
Articolul „mizei”: ce spune art. 158 alin. (3) CPP
În cazul sesizării CCR, textul atacat de Gelu Oltean și Vanessa Youness reglementează situația în care, în timpul percheziției, se constată că au fost transferate probe/date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate. În acel scenariu, mandatul își produce efectele și asupra locurilor învecinate, în condițiile prevăzute de lege, iar continuarea percheziției „se încuviințează de către procuror”.
În motivare, autorii au susținut că, prin această formulare, legea ar permite procurorului să „extindă” percheziția în afara mandatului, ceea ce ar contraveni Constituției (inviolabilitatea domiciliului și regula că percheziția se dispune de judecător).
Răspunsul CCR: nu e „o nouă percheziție”, ci o continuare în baza mandatului inițial
CCR spune explicit că autorii au pornit de la o interpretare greșită: au tratat încuviințarea procurorului ca și cum ar fi o „nouă percheziție” care ar trebui autorizată separat de judecător. Curtea reține că încuviințarea procurorului funcționează în temeiul mandatului emis de judecător, a cărui valabilitate se extinde în condiții strict prevăzute de lege.
Curtea mai subliniază că situația este una excepțională, legată de împrejurări „obiective și imprevizibile” care apar în timpul percheziției (de tipul mutării rapide a probelor), iar soluția legislativă urmărește continuitatea strângerii probelor.
Verdictul: respingere, cu unanimitate. Ce înseamnă „general obligatorie”
Decizia este definitivă și general obligatorie. CCR a respins excepția ca neîntemeiată și a constatat că art. 158 alin. (3) CPP este constituțional în raport cu criticile formulate. Decizia se comunică instanței care a sesizat Curtea (Tribunalul Dâmbovița) și se publică în Monitorul Oficial.
De ce contează acum: „dosarul Ayahuasca” și efectul de ecou în anchete
Publicarea în Monitorul Oficial readuce în atenție dosarul din care a plecat excepția. Dincolo de numele sonore, miza e una practică: articolul atacat este folosit în anchete în momente „la limită”, când o percheziție riscă să devină inutilă dacă probele se mută dintr-un spațiu în altul, „din ușă în ușă”. Prin această decizie, CCR consolidează ideea că, atunci când sunt întrunite condițiile legale, extinderea către „locuri învecinate” nu încalcă regula controlului judecătoresc, tocmai pentru că mandatul inițial a fost emis de judecător, iar cererea de mandat trebuie să includă și informații despre locurile învecinate.
Decizia CCR publicată acum nu schimbă doar un dosar, ci confirmă o regulă care se poate vedea, discret, în multe anchete mari: când probele „se mută” în timpul percheziției, legea permite continuarea în „locuri învecinate”, fără un nou mandat, dar numai în logica mandatului inițial al judecătorului și în condițiile strict prevăzute. Iar acolo unde publicul vede „abuz” sau „portiță”, CCR spune că vede un mecanism excepțional, creat pentru a evita sustragerea sau distrugerea probelor în situații imprevizibile.
Comentează