Premium
Contextul epidemiologic actual presupune inevitabile schimbări și adaptări în domeniul educației, la nivel preuniversitar și universitar, cu implicații importante în perspectiva modului în care se vor reconfigura profesiile, activitățile sociale și economice, cerințele angajatorilor. De altfel, trăim cu toții cel mai mare experiment social generat de situația medicală gravă care ne-a impus, fără să avem prea multe alternative, un nou stil de viață, susține Camelia Gavrilă, deputat PSD de Iași și Vicepreședinte al Comisiei pentru Învățământ, Știință, Tineret și Sport.
”Cu toate că traversăm momente dificile, greu de înțeles și acceptat pentru majoritatea dintre noi, un timp al provocărilor în care paradigmele sociale, educaționale și profesionale s-au reconfigurat complet, trebuie să ne adaptăm rapid pentru a pregăti generația de mâine, în sensul nivelului de cunoaștere și informare în specialități diferite, cât și prin modelarea unor atitudini, comportamente, caractere ale tinerilor pentru a deveni treptat oameni educați, asumați și responsabili într-o lume altfel configurată.
Este cunoscut faptul că riscurile medicale actuale, evoluția pandemiei spre un al doilea val de manifestare afectează profund multe domenii de activitate și, implicit, sectorul economic. Locuri de muncă desființate, cifre îngrijorătoare legate de șomaj și riscuri viitoare, activitatea unor firme este suspendată, schimbări continui – toate acestea prezintă o imagine sumbră a realității, cu efecte clare la nivelul întregii societăți.
Adaptabilitatea și timpul în care se realizează acest proces reprezintă repere esențiale pentru viitorul apropiat. Principiile distanțării sociale sunt respectate prin suportul legislativ existent deja și extins prin alte decizii, hotărâri de guvern, regulamente, explicații și declarații publice în relație cu un concept cunoscut – telemunca, precizat prin Legea nr. 81/2018, chiar dacă nu a fost valorificat la un asemenea nivel, până acum.
Această modalitate de desfășurare a activității profesionale, prin telemunca, prezintă avantaje și dezavantaje, atât la nivelul angajaților, cât și al angajatorilor. Printre avantajele cele mai relevante regăsim: creșterea productivității prin optimizarea fluxului de lucru, consolidarea echilibrului între viața profesională și personală, ore de lucru flexibile, adoptarea unui ritm propriu de activitate, atmosfera plăcută din propria casă etc. Dezavantajele sunt și ele prezente – apariția problemelor de natură tehnică, posibilitatea de acordare a unor salarii mai mici, eventualitatea de pierdere a controlului angajatorilor asupra angajaților, dificultăți de comunicare complexă, viață socială sumară, riscul izolării profesionale, atenuarea sentimentului apartenenței la o anume comunitate profesională, la ethosul organizației respective.
Analizând comparativ și statistic situația menționată, este bine de amintit faptul că în cadrul unui sondaj realizat de Pricewaterhouse Coopers intitulat „The future of remote work”, majoritatea companiilor participante la acest studiu, mai exact un procent de 80%, consideră că adoptarea modalității de lucru la distanță reprezintă noua normă pe piața muncii, iar un procent de peste 53% afirmă că au realizat și pus în aplicare deja o politică în acest sens. Din cele 47% din procente rămase, majoritatea creează strategii de implementare a unor politici care să sprijine munca la distanță până la finalul anului 2020.
Privind statisticile și analizând domeniile de activitate, putem constata cu ușurință că o profesie din trei permite transferarea activității de lucru în mediul online. Atunci, ne întrebăm în mod firesc, va deveni telemunca o nouă obișnuință și pentru români, dar, mai ales, este țara noastră pregătită pentru o astfel de modalitate de lucru?
Putem anticipa răspunsuri la aceste întrebări observând, în primul rând, funcționalitatea actuală a procesului educațional la distanță, care poate să fie numit generic, metaforic „tele-educație”.
Educația realizată „în izolare” reprezintă un proces complex care îi oferă individului o altă perspectivă asupra vieții cotidiene. Este foarte dificil să acceptăm un loc de muncă de la distanță, deși au fost făcuți pași importanți în acest sens, pentru că stilul de viată, demersurile educaționale, procesele de pregătire profesională au fost realizate până acum, aproape exclusiv, în format fizic, „față în față”.
Asistăm astăzi la o schimbare de paradigmă prin care actuala generație de elevi și studenți se confruntă cu formarea și pregătirea educațională în format online, cu toate avantajele și inconvenientele implicate mai ales în plan pedagogic, relațional, afectiv. Măsura în care se deprind și se asumă competențe digitale importante va determina adaptarea, integrarea în noul val de tendințe și cutume sociale și profesionale, facilitând acea necesară adaptabilitate la un viitor loc de muncă ,,la distanță”.
„Teleeducația” reprezintă pasul premergător, absolut necesar către telemuncă. Atunci când aducem în discuție acest concept, nu ne referim doar la modalitatea de a transmite informații și de a forma competențe în domenii variate, ci avem în vedere mai mulți parametri:
- nivelul de acceptare din partea elevului/ a studentului în ceea ce privește distanțarea socială și asumarea unui stil de lucru în singurătate, deci mai multă independență, activitate individuală, descifrarea atentă a necunoscutelor, a problemelor dificile și abstracte;
- gradul de înțelegere și utilizare a noilor tehnologii, precum și a multiplelor platforme online;
- adaptare psihologică la noile contexte.
La toate acestea se adaugă nevoia urgentă de sprijinire și pregătire a personalului didactic, spre dezvoltarea competențelor digitale, deoarece foarte mulți profesori se confruntă cu diverse și multiple probleme atunci când susțin activități didactice în acest sistem: conexiune slabă la internet, lipsa unor platforme speciale destinate orelor online, echipamente puțin performante, lipsa materialelor didactice actualizate și adaptate, absența unei biblioteci școlare virtuale, a resurselor educaționale deschise, a modelelor metodice, didactice necesare. Sunt așteptate, de asemenea, proceduri clarificate la nivel național, referitoare la procesul de predare în sistem online, cursuri de specialitate care să îmbunătățească competențele digitale și abilitățile în materie de tehnologie, conținuturi curriculare, în format digital, specifice domeniilor de studiu.
Suntem martori ai unor schimbări cu accente profunde în ceea ce privește activitatea educațională și profesională, iar adaptarea concretă la aceste tendințe este imperios necesară. Avem nevoie de implicare constantă, notabilă și evidentă din partea decidenților, a autorităților guvernamentale prin conceperea de strategii educaționale, dar și de măsuri concrete care să vină în sprijinul domeniilor universitar, preuniversitar și antreprenorial. De asemenea, se impune înțelegerea cu acuratețe a faptului că sprijinirea educației de la distanță este foarte importantă, că pregătirea sistemului de învățământ pentru aceste noi provocări este relevantă, dacă dorim rezultate și beneficii rapide, care se vor traduce prin nivelul de adaptare și înțelegere din partea tinerilor specialiști care se formează în acest fel și care vor putea, ulterior, să se acomodeze noilor tendințe în materie de telemuncă, indiferent de motivele pentru care acest sistem de lucru va fi preferat în timp.
A preda bine înseamnă acum multiple dimensiuni și fațete – de la relaționare la distanță, abilități digitale, eficiență și concentrare, sinteze și aplicații relevante, pregătire meticuloasă a activității didactice, dar și creativitate pedagogică prin care profesorul și elevul sau studentul trebuie să se adapteze condițiilor actuale, întâlnindu-se totuși, dincolo de ecran, prin dialoguri intelectuale și afective care să faciliteze învățarea și înțelegerea, pregătind treptat profesionistul de mâine.”, e de părere parlamentarul PSD.
