Premium
Doctor în istorie în Marea Britanie, Tessa Dunlop spune că noul rege Charles al III-lea se va confrunta cu provocări cu care alți suverani din Insulă nu s-au mai confruntat, potrivit adevărul.ro.
Monarhia britanică intră într-o o nouă etapă odată cu încoronarea lui Charles al III-lea. Se estimează că întreaga ceremonie a fost urmărită de peste 25 de milioane de britanici și de sute de milioane de oameni din întreaga lume. Asta nu înseamnă, însă, că totul este roz și că monarhia este la fel de populară în Regat precum era în urmă cu câteva decenii.
Mai greu pentru Charles decât pentru mama lui
În 1952, când Elisabeta a II-a urca pe tron, datele erau diferite, iar britanicii au privit cu entuziasm acest moment.
„Elizabeth și soțul ei au fost un cuplu foarte tânăr, străluceau, au atras atenția lumii, iar Marea Britanie avea o poziție mult mai bună după al Doilea Război Mondial decât acum, după Brexit. Din punctul nostru de vedere era o perioadă high point. De fapt, în acea perioadă, Marea Britanie condusă de Churchill era a treia putere a lumii, după America și Rusia. Era cumva și din punct de vedere al moralității, poziția noastră, cum noi am rămas singuri împotriva Germaniei în anii 40, după căderea Franței, și cum noi am rezistat și am continuat războiul până la sfârșit. Marea Britanie a ieșit din conflictul ăsta cu o reputație excelentă, mult îmbunătățită și era privită cu admirație. Nu e cazul acum, după Brexit și după tot ce s-a întâmplat în ultimii ani”, explică Tessa Dunlop.
Chiar dacă la scurt timp după încoronarea Elisabetei a II-a Marea Britanie a pierdut coloniile, după ce pierduse India încă din 1947, lunga ei domnie a fost una apreciată.
„Restul coloniilor au fost pierdute ceva mai târziu, în anii 60. Oricum, imperiul a fost reconstruit cumva prin prisma Commonwealth. Și regina era perfectă, era feminină, era tânără, inocentă, perfectă, fără niciun defect în ochii populației. Era o persoană perfectă în care să poarte ideile despre o grupă de țări, o societate voluntară, care a înlocuit imperiul nostru”, rememorează ea.
„Eu cred că domnia lui Charles va fi ultima în care mai avem 14 țări care «împart» regele nostru. O să existe în continuare Commonwealth, dar nu cred că a noastră casă regală va continua să fie un simbol de stat pentru încă 14 țări, inclusiv Canada, Papua Noua Guinee sau Noua Zeelandă”, mai spune Dunlop.
Tinerii nu mai vor monarhie
Însă provocări fără precedent există și în interiorul Marii Britanii, nu doar în afara ei. Cota de popularitate a monarhiei și a noului rege a coborât la un minim istoric, spune ea, iar viitorul nu oferă foarte multe motive de optimism. Poate și mai grav pentru întregul sistem monarhic din Insulă este că o parte importantă a tinerilor, cei care reprezintă viitorul, se declară fățiș împotriva ei.
„Monarhia nu este deloc populară în rândul tinerilor. În Marea Britanie 38% dintre tinerii de 18-24 de ani sunt împotriva casei regale. În trecut, chiar când devenea Elisabeta regină, tinerii erau doar indiferenți, pentru că vedeau monarhia ca pe un simbol al tradiției, ceva mai demodat, însă nu se declarau împotriva sa. În prezent, iată că o mare parte a tinerilor sunt cumva chiar ostili”, explică Tessa Dunlop.
Problemele vin din Scoția și Irlanda de Nord
În același timp, monarhia are o susținere mai solidă în Anglia față de Scoția, Țara Galilor sau Irlanda de Nord, în timp ce vârstnicii se simt mai legați de ea.
„Asta e problema lui Charles. Pentru că mama sa era un lipici pentru țara noastră, pe ea toată lumea o simpatiza. Erau și mulți bătrâni, a supraviețuit de la Al Doilea Război Mondial până acum, a muncit toată viața pentru datoria ei de a-și servi țara. Mama ei era din Scoția. Charles este un simbol mai ales pentru sudul Angliei, pentru noi monarhia și tronul nostru este asociat mai mult cu Anglia decât cu Scoția și cu Țara Galilor. Ele au fost cucerite și englezii le-au luat tronul și linia regală acum 700 de ani. Iar pentru Irlanda de Nord e mai complicat”, spune ea.
O problemă pentru rege ar fi, adaugă Tessa Dunlop, faptul că mai puțin de jumătate dintre britanici sunt credincioși, iar mulți dintre ei nu sunt protestanți anglicani. Iar regele, care este încoronat de Biserica Anglicană, nu este privit neapărat cu simpatie de cei care aparțin altor culte religioase.
Dar mai mult decât atât, o provocare și mai serioasă căreia va trebui să îi facă față noul suveran o reprezintă mișcările pentru independența Scoției, dar și cele din Irlanda de Nord. Acestea au crescut treptat după al Doilea Război Mondial, iar în ultimii ani au căpătat amploare.
„Regina noastră cumva a ascuns problema asta. Pentru că domnia ei s-a prelungit pentru o perioadă atât de lungă, noi aproape că am uitat de existența anumitor probleme. Dar acum acestea devin tot mai vizibile. Acum, în Scoția este o perioadă de relativă acalmie, după acuzațiile de corupție la adresa Nicolei Sturgeon (n.red. - premierul Scoției). Însă cu siguranță vor crește în perioada următoare și se va pune din nou problema secesiunii, a independenței Scoției”, adaugă Dunlop.
