Concertele de încheiere a anului în care Timișoara a fost Capitală Culturală Europeană țin atenția publicului și a presei locale de zile bune deja. Un lucru despre care presa locală nu scrie și despre care toți politicienii, indiferent de partid politic tac e faptul că Timișoara pute.
Pute zi de zi, oră de oră, de la un capăt la altul. Ba a miros de cauciuc de la compania Continental, premiată de președintele Klaus Iohannis, ba a miros de fecale de porc, de la producătorul Smithfield, care se pare că nu îngroapă fecalele așa cum prevede legea, ci le aruncă în vecinătatea Timișoarei. Garda de Mediu din Timiș, condusă de Luci Mușuroi, unsă în funcție de PSD Timiș, s-a specializat în statul cu mâinile în sân. S-a scurs deja un an de zile de când Mușuroi explica faptul că România nu poate măsura mirosul emis în producția de cauciuc, asta deși toți locuitorii din oraș se plâng că noaptea compania îi sufocă.
Acum, de săptămâni bune, Timișoara pute zilnic a fecale de porc. E un miros care acoperă întregul oraș, iar cazul nu e singular. S-a întâmplat și în Cluj, acolo unde autoritățile locale au luat rapid atitudine. În Timișoara, de la primarul Dominic Fritz, la președintele CJ Timiș Alin Nica, la șefii PSD Timiș Alfred Simonis sau președintele PNL Timiș Alin Nica, nimeni nu suflă o vorbă.
Pe scurt, cam orice reclamație la Garda de Mediu se clasează sub pretextul că inspectorii nu au identificat sursa mirosului. Asta în timp ce Guvernul Ciucă le-a dublat salariile. Rămâne de văzut dacă Guvernul Ciolacu poate mișca lucrurile în Timiș. Dacă Prefectura Timiș în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu poate cere Gărzii de Mediu să facă niște controale. Sau dacă președintele Klaus Iohannis care se perindă pe la summit-uri legate de climă înțelege că un oraș nu poate fi sufocat cu mirosuri diverse în numele afacerilor!