Premium
Regina Elisabeta a II-a a fost cel mai longeviv monarh din istoria Marii Britanii și al doilea cel mai longeviv din întreaga lume însă, decenii mai târziu, o decizie luată în anii '60 încă apăsa asupra ei.
Elisabeta a II-a a fost de asemenea cel mai îndrăgit monarh din istoria modernă a Imperiului și apoi Regatului britanic, după cum a arătat și valul de oameni înlăcrimați care s-au strâns în fața Palatului Buckingham pentru a cânta „God Save the Queen”, imnul monarhiei britanice, după anunțul morții acesteia.
Ea a fost pe larg lăudată de istorici și politicieni datorită naturii sale consecvente și a înțelepciunii cu care a guvernat, trăsături pe care însă a reușit să le combine cu o deschidere față de oameni și un spirit jovial, scrie hotnews.ro.
Însă, după cum era de așteptat ținând cont că a domnit peste 70 de ani fiind totodată singurul monarh britanic care și-a celebrat Jubileul de Platină, ea a avut și momente mai dificile.
Deși de regulă ea a respectat tradiția monarhiei britanice de a ține subiectele ce țin de viața personală private, Elisabeta a II-a a vorbit de câteva ori despre lucrurile care au deranjat-o sau deciziile pe care le-a regretat.
Citește și: Video | Istoria impresionantă a Castelului Balmoral, locul în care Regina Elisabeta a II-a a murit
De exemplu, ea s-a referit la anul 1992 ca fiind „annus horribilis”. Anul respectiv a fost unul deosebit de dificil pentru regină din cauza numeroaselor despărțiri din familia regală britanică, inclusiv cea dintre prințul Charles și prințesa Diana, care a ținut luni de zile prima pagină a tabloidelor din Marea Britanie.
Regina Elisabeta a II-a a regretat o decizie luată în 1966
În anul respectiv Marea Britanie s-a confruntat cu una dintre cele mai mari tragedii civile din secolul XX, o „avalanșă” uriașă de reziduuri de cărbune care s-a desprins și a alunecat pe panta unui munte din Țara Galilor.
Avalanșa a devastat satul minier Aberfan aflat la poalele muntelui, ucigând 144 de persoane, printre care și mulți copii mici.
În pofida magnitudinii tragediei, regina Elisabeta a II-a nu a mers să viziteze satul, decizie care a declanșat critici puternice în presă și speculații aprinse privind motivele sale.
În cele din urmă, după ce inițial l-a trimis pe prințul Philip în locul ei, ea a viztat Aberfan la 8 zile după tragedie pentru a vedea pagubele și vorbi cu supraviețuitorii.
Aproape 4 decenii mai târziu, în 2002, regina a spus că decizia de a nu vizita Aberfan a fost „cel mai mare regret” din viața sa.
Jurnalista britanică și biografa regală Penny Junior a scris în „The Firm”, cartea sa despre familia regală britanică publicată în 2005, că suspectează că regina regretă de asemenea și „instinctele sale din săptămâna ce a urmat morții [prințesei] Diana”.
„Primele sale gânduri s-au îndreptat spre nepoții ei și pentru prima dată ea a pus familia deasupra datoriei. A fost o greșeală însă să lași națiunea să creadă că nici ei, nici altcuiva din Familia Regală, nu îi pasă de tragedie”, a notat Junior.
„Niciodată monarhia nu a fost atât de nepopulară în timpurile moderne de la momentul când regina Victoria a dispărut din viața publică după moartea prințului Albert (n.r. soțul ei) în 1861”, a mai scris aceasta.
