Premium
Armata israeliană își continuă ofensiva în Gaza pentru a distruge complet întreaga infrastructură Hamas și pentru a răsturna de la putere milițiile islamiste care au condus autocratic în Fâșie din 2007. Dar angajamentul, care se anunţă lung și dureros nu se va încheia cu distrugerea Hamas, deoarece odată ce amenințarea va fi eliminată, Israelul va trebui să decidă ce viitor îl așteaptă pe un teritoriu devastat de război și afectat de o criză umanitară profundă, scrie 20 Minutos, conform Rador Radio România.
"Nu intenționăm să cucerim Gaza, nu intenționăm să o ocupăm și nu intenționăm să o guvernăm. Va trebui să găsim un guvern civil care să fie acolo", a declarat premierul israelian Benjamin Netanyahu pentru rețeaua americană Fox News, joia trecută. Totuși, zilele trecute, el a mai spus că Israelul "își va asuma responsabilitatea securității" în Fâșie și că trupele sale "vor rămâne la nesfârșit" în enclavă, lăsând toate posibilitățile deschise.
"Există unele sectoare în cadrul guvernului israelian care s-au angajat să reocupe militar Gaza, dar trebuie să ne amintim că ocupația pe care a efectuat-o între 1967 și 2005 a fost foarte costisitoare pentru Israel. O ocupație permanentă ar însemna că Israelul ar trebui să preia conducerea și să gestioneze toate nevoile populației, de la alimentarea cu apă la canalizare", spune David Odalric, directorul Zonei de Securitate și Apărare a INISEG.
Curente de opinie la vârful statului israelian
Sonia Sánchez, cercetător la Institutul Regal Elcano și specialist în Orientul Mijlociu, împărtășește această opinie: "Cele mai extremiste sectoare ale coaliției guvernamentale, în special Partidul Național Religios (Mafdal) și Puterea Evreiască (Otzmá Yehudit), sunt maximaliste și teritorialiste și susțin reocuparea și colonizarea Gazei, dar în cadrul comunității de informații și securitate a Israelului există un consens destul de mare că acest lucru nu este în interesul țării. Nu este prima opțiune pe care o iau în considerare".
În acest sens, Odalric consideră că rolul Autorității Naționale Palestiniene (ANP) poate fi cheie pentru viitorul Fâșiei: "Cred că singura opțiune de a ieși din conflict ar fi ca Israelul să-l tolereze pe Mahmud Abbas ca fiind un partener acceptabil și să fie Al-Fatah partidul care va înlocui Hamas în Gaza".
Această opțiune, însă, nu este lipsită de obstacole deoarece Autoritatea Palestiniană nu are sprijinul majoritar al populației din Gaza și chiar este văzută de mulți dintre locuitorii săi ca un colaborator sau vasal al Israelului. "Hamas și Al-Fatah au fost dușmani din 2007 și au fost rivali pentru controlul Gazei, dar ANP trebuie să se prezinte populației ca singura opțiune reală pentru încetarea focului și pentru restabilirea păcii, deoarece alternativa este revenirea la miliţiile islamiste care folosesc populaţia ca scut uman".
O imagine știrbită a Autorității Palestiniene
De asemenea, Sonia Sánchez subliniază că incursiunile israeliene în Cisiordania, care au costat deja viețile a peste 170 de palestinieni de la începutul războiului din Gaza, slăbesc Autoritatea Palestiniană: "Dacă Israelul dorește ca controlul Fâșiei să fie preluat de către ANP, care este o conducere laică și mai puțin radicală decât Hamas, nu ar trebui să inflameze Cisiordania pentru că mobilizează sectoarele cele mai radicale. Israelul şi-o face cu mâna lui, lăsând ANP ca o autoritate slabă, fără capacitate de a influență."
O altă formulă pe care o are în vedere cercetătoarea de la Institutul Elcano este ca "în Fâșie să se instituie un fel de tutelă temporară cu colaborarea țărilor arabe, precum Arabia Saudită, Qatar, Egipt sau Turcia, până când ar putea avea loc alegeri și va fi aleasă o nouă conducere palestiniană reînnoită". "Ar putea exista și implicarea UE și a SUA, dar asta ar cauza mai multă respingere și cred că ar fi bine să acordăm o mai mare importanță actorilor locali și regionali", spune ea.
Dar, deși intenția Israelului nu este de a guverna direct Fâșia, pare evident că prezența armatei sale în enclavă va continua în timp. "Mi se pare foarte greu ca Israelul să se retragă militar din Gaza pentru că are nevoie de o garanție minimă de securitate și, când se va termina ofensiva, teritoriul va fi cufundat într-o situație haotică", spune profesorul la Universitatea Europeană, Frédéric Mertens.
"Costul eliminării Hamas va fi mare pentru Israel, deoarece provoacă multe distrugeri, iar populația din Gaza, indiferent cât de anti-Hamas ar fi, nu va ierta Israelul. Va fi foarte complex pentru a fi o situație de pace sau relativă liniște și cred că armata va rămâne mult timp", adaugă el.
Trupe ONU?
O altă opțiune de luat în considerare este desfășurarea de trupe internaționale sub mandat ONU pentru a garanta securitatea în Gaza, deși Sonia Sánchez nu o consideră fezabilă pe termen scurt sau mediu: "Deocamdată, securitatea civilă și militară va depinde de Israel, deoarece nu cred că [israelienii - n.tr.] vor avea încredere în nimeni, în afară de ei înșiși. În viitor, ar putea încerca să stabilească o forță de interpunere așa cum s-a făcut în Liban după războiul din 2006 cu UNIFIL, dar trebuie să ne amintim că Israelul este foarte dezamăgit de munca UNIFIL, deoarece nu a împiedicat Hezbollah să folosească sudul Libanului pentru a lansa rachete împotriva teritoriului său. Israelul nu are încredere într-o forță internațională care să-i garanteze securitatea".
Cercetătoarea subliniază că "este posibil ca armata israeliană să încerce să înființeze un fel de zonă demilitarizată în Fâșie, așa cum a făcut în sudul Libanului, pentru a-și menține propria securitate pentru ceva timp". Sánchez indică, de asemenea, în această direcție: "Nu știu dacă permanent sau temporar, dar este probabil ca Israelul să stabilească o zonă tampon sau o zonă de securitate. Pentru a face acest lucru, ar putea anexa o parte din teritoriu și să-l golească complet pentru a garanta că nu este folosit pentru a fi lansate atacuri împotriva teritoriului său".
În ceea ce privește reconstrucția Gazei la încheierea războiului, Sonia Sánchez simte că buzunarele contribuabililor europeni vor ajunge să plătească o bună parte din factură: "Când Israelul consideră că Hamas a încetat să mai fie o amenințare, va fi timpul să deschidă discuții internaționale și să organizeze conferințe ale donatorilor, dar factura de reconstrucție va fi plătită așa cum s-a făcut în mod tradițional, cu fonduri din UE și Statele Unite . De asemenea, pot contribui ţările arabe care sunt interesate să influențeze regiunea și să-și arate puterea economică, precum Arabia Saudită, Qatar sau Emiratele".
