Surpriză de proporții: printre adversarii vocali ai lui George Simion nu se numără nici Nicușor Dan, nici Crin Antonescu, nici Elena Lasconi, și cu atât mai puțin Victor Ponta sau Gigi Becali. Într-o analiză publicată recent de cotidianul german „taz”, opoziția față de liderul AUR vine dintr-o direcție neașteptată: o organizație cu accente xenofobe, care poartă numele „Eminescu trăiește prin noi”.
Semnatarul articolului este William Totok, scriitor, poet și publicist german de origine română, născut în 1951 la Comloșu Mare. Fost membru fondator al „Grupului de Acțiune Banat” (1972–1975), o mișcare de disidență culturală a literaților șvabi în perioada comunistă, Totok a fost arestat de Securitate și încarcerat între 1975 și 1976 pentru răspândirea unor poezii considerate ostile regimului. Astăzi stabilit la Berlin, el publică în mod constant editoriale în „die tageszeitung” („taz”), unul dintre cotidienele de referință din Germania, confornm Newstand.ro.
Pe 13 aprilie 2025, Totok a semnat un text cu titlul provocator „Alegeri prezidențiale în România – Extrema dreaptă, în frunte”. Subtitlul avertizează asupra unei evoluții îngrijorătoare: „În România, alegerile prezidențiale anulate de Curtea Constituțională vor fi reluate pe 4 mai, cu o nouă primă rundă. George Simion are șanse de a câștiga.” În legenda fotografiei care îl înfățișează pe Simion, autorul întărește ideea, menționând că „Repetarea alegerilor în România: candidatul cu cele mai mari șanse este George Simion, președintele AUR”.
Conform articolului, pe 4 mai, românii vor avea de ales dintre unsprezece candidați la funcția supremă în stat, iar turul al doilea, între primii doi clasați, va avea loc pe 18 mai. Totok subliniază că „cele mai bune șanse de a deveni președinte le are candidatul alianței radicale de dreapta – Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), George Simion”, menționând că aproximativ 40% dintre alegători ar fi dispuși să îl voteze. În același timp, atrage atenția asupra conflictelor din interiorul spectrului de extremă dreaptă, subliniind că „rivalitățile caracterizează și această tabără”, cu referire directă la contestarea de către anumite grupuri a poziției lui Simion ca unic reprezentant al curentului ultraconservator și patriotard.
În continuare, analiza se apleacă asupra unei organizații despre care nu sunt oferite prea multe informații concrete, dar care este descrisă drept una dintre cele mai vocale voci împotriva lui Simion. Este vorba despre asociația „Eminescu trăiește prin noi”, calificată de Totok drept „xenofobă”. Autorul explică faptul că, în această zonă radicală a discursului naționalist, invocarea moștenirii poetului Mihai Eminescu este de mult asociată cu retorici antisemite și xenofobe. Totok face trimitere la un apel recent al asociației, în care George Simion este catalogat drept „o amenințare la adresa Constituției noastre”. Deși textul apelului nu este citat în detaliu și nici nu poate fi găsit ușor în surse publice, autorul german susține că în cuprinsul său se afirmă că liderul AUR ar intenționa să acorde cetățenia română unui număr de 800.000 de cetățeni israelieni — o inițiativă care, în opinia semnatarilor apelului, ar încălca prevederile constituționale.
Totok mai notează că George Simion este un admirator declarat al fostului președinte american Donald Trump, împărtășindu-i atât retorica populistă, cât și preferința pentru măsuri protecționiste și critici dure la adresa birocrației europene. În viziunea sa, Simion promite „să lupte împotriva menghinei birocratice a elitelor UE de la Bruxelles”.
În peisajul electoral actual, Simion nu este singurul care împrumută elemente din discursul trumpist. Totok îl menționează și pe Victor Ponta, fost premier social-democrat între 2012 și 2015, care a demisionat în urma unor scandaluri de corupție. Descrierea pe care i-o face însă autorul german este deloc măgulitoare: Ponta ar fi, în opinia sa, „doar o copie mai puțin convingătoare a lui Simion”.
Comentează