Premium
Cartea aceasta este o poveste care face dreptate peste timp, ține să precizeze, de mai multe ori, autorul. Face dreptate unei femei care a fost lăsată să aștepte mai bine de 350 de ani. E povestea de dragoste dintre călugărița portugheză Mariana Alcoforado și ofițerul francez Noël Boutonde Chamilly.
Lucian Vasilescu nu descrie doar contextul în care călugărița a scris cele cinci scrisori de dragoste celebre, după plecare ofițerului, dar imaginează și o anume continuare, scrie Mediafax.
Faptele se petreceau la jumătatea secolului al XVII-lea, pe când Portugalia lupta, cu ajutorul Franței, să scape de robia spaniolă din precedenții 60 de ani, ceea ce și reușește, instaurând dinastia de Bragança.
Armatele franceze se desfășoară în Portugalia, ajung și la Beja, un orășel aplatizat din sud, unde se află mânăstirea Nossa Senhora de Conceiçao. Acolo familiile nobile și duseseră copilele, să le ferească de ororile războiului, între ele și Mariana Alcoforado. Îl zărește într-o zi printre gratiile unei ferestruici pe chipeșul ofițer francez călare, se îndrăgostește, face în așa fel să-l întâlnească, începe o poveste de iubire care sfârșește rapid, ofițerul e trimis în altă misiune, iar tânăra, deznădăjduită, îi scrie un număr de scrisori, s-au păstrat cinci care au ajuns foarte repede în tezaurul literaturii universale.
Femeia a mai trăit în aceeași mânăstire până la 83 de ani: ofițerul francez, care s-a căsătorit, la cererea Regelui Soare, dar n-a avut copii, a murit cu câțiva ani înaintea ei.
„Cele cinci scrisori pe care călugăriţa i le-a scris iubitului, scrisori traduse în cele mai multe dintre limbile pământului, refac drumul de la speranţă la deznădejde al femeii îndrăgostite şi nimeni, până acum, n-a fost interesat să afle dacă lucrurile stau într-adevăr aşa – dacă francezul i-a trădat dragostea, dacă a abandonat-o unei dureri care a înveşmântat-o până la moarte.” Vrea s-o facă Lucian Vasilescu: „În cartea de faţă veţi găsi povestea care face, în sfârşit, dreptate iubirii vinovate a celor doi. Şi nu doar iubirii lor, ci şi Iubirii.”
Povestea Marianei Alcoforado a inspirat multe filme și a inspirat mulți scriitori.
Lucian Vasilescu vrea să scrie un „reportaj mixat cu ficțiune”, povestea călugăriței o întrețese cu alte povești contemporane – iubirea dintre Elena Lupescu și Regele Carol al II-lea, povestea unui bărbat interesat și el de iubirea călugăriței, ajuns orb și într-un fel un ghid la autorului român, inclusiv avatarurile autorului ca ziarist al unei secții de cultură al unor publicații - și în final ajunge să imagineze scrisorile de răspuns ale ofițerului francez într-un lanț de considerații despre iubire. Lucian Vasilescu s-a documentat pentru cartea sa la fața locului, a fost de două ori în Portugalia, o dată chiar la Beja, orășel pe care îl descrie în amănunt.
Cartea e un smart book, adică i se oferă cititorului acces la o extensie a conținutului cărții, prin scanarea unor coduri QR – mulțime de imagini din Beja, însoțite de muzica lui Nicu Alifantis.
Dan Siviu Boerescu scrie în postfață că „alcoforado. o poveste” va lua prin surprindere pe cei care cunosc literatura lui Lucian Vasilescu, dar și povestea călugăriței portugheze.
Lucian Vasilescu – alcofordo. o poveste. Postfață de Dan-Siviu Boerescu. Traducerea Scrisorilor portugheze de Veronica Porumbacu. Fotografii de Lucian Vasilescu. Ilustrația muzicală de Nicu Alifantis. Editura Integral, colecția Nod. 187 pag.
