Premium
„Pentru o inimă copleşită de emoţie şi teamă, ce recunoaşte capitularea, fericirea este ca un infarct. Ne aruncăm în braţele cuiva, suntem nebuni de fericire. Fericirea ne loveşte ca un fulger, fericirea nu este un peisaj idilic.” (Françoise Sagan)
Din păcate, au mai fost romane cu acest titlu, traduse inclusiv în românește (de pildă cel semnat de Julie Anne Long, publicat în urmă cu vreo șapte ani, și acela un roman de dragoste), dar nu puteți cădea în vreo confuzie, căutându-l, dacă menționați numele autoarei, celebra Françoise Sagan, scrie Mediafax.
Cea care a debutat la 18 ani cu „Bonjour tristesse”, cu un succes imens de public, roman premiat și ecranizat, și care a scrie o serie de romane inconfundabile care au ca temă unică dragostea. O scriitoare care și-a luat pseudonimul sub care a publicat din romanul lui Proust, Prințesa de Sagan.
„Capitularea” a apărut în 1965, e socotit deja un roman clasic, cu același trio amoros tipic autoarei – o femeie frumoasă în vârstă de treizeci de ani, care nu face nimic în viață, amantul ei bogat, cu douăzeci de ani mai în vârstă, care o întreține și o duce la fel și fel de serate, unde întâlnește un tânăr editor de care, firește, se îndrăgostește. O poveste banală, dar cu subtilități spihologice. Romanul fost ecranizat de Alain Cavalier, avându-i în distribuție pe Catherine Deneuve, Michel Piccoli și Roger Van Hool.
Scriu editorii: „O nouă poveste de dragoste înscrisă într-un triunghi sentimental, un nou roman marca Françoise Sagan, în care pasiunea se dezlănţuie şi supravieţuieşte timp de trei anotimpuri – primăvară, vară, toamnă – într-un Paris care se oferă cu generozitate îndrăgostiţilor şi burgheziei pariziene, dar cu parcimonie vieţii şi muncii de zi cu zi. Lucile este o tânără care trăieşte clipa, refuzând orice proiect de viitor. Este întreţinută de Charles – un bărbat matur şi bogat, care iubeşte necondiţionat la această femeie-copil iresponsabilă, adesea cinică, tocmai felul ei de a fi. Apariţia în scenă a tânărului Antoine, un intelectual seducător, cu venituri modeste, tulbură pacea aparentă care domneşte în lumea mondenă a seratelor luxoase, a premierelor, a vernisajelor. Întâlnirea dintre Lucile şi Antoine nu va duce la o aventură oarecare, ci la decizii radicale. Dar, oare, iubirea îşi este suficientă sieşi? Părăsit, lui Charles nu îi rămâne decât să aştepte răpăitul tobelor care anunţă capitularea lui Lucile.”
Unul dintre personaje explică, la un moment dat titlul: „Chamade înseamnă bătaia tobelor pentru a anunța înfrângerea, capitularea.”
„Cu o construcţie abilă şi bine orchestrată, Capitularea este probabil unul dintre cele mai reuşite romane ale lui Françoise Sagan. Pe lângă reflecţia asupra cuplului şi a ceea ce stă la baza alegerilor în dragoste şi în viaţă în general, romanul excelează prin fineţea psihologică a personajelor... Departe de a fi un simplu roman sentimental, Capitularea oferă o profunzime şi o complexitate psihologică ce ne invită la reflecţie, în timp ce ne prezintă portretul unei femei nonconformiste corespunzător «vieţii visate» despre care vorbea Sagan.” (buzz-littéraire.com)
Françoise Sagan – Capitularea. Traducere din limba franceză și note de Mădălina Ghiu. Editura Polirom. 215 pag.
