Premium
Textul, scris cu vervă și umor, ne oferă detalii fermecătoare din viața de zi cu zi a unui copil și adolescent din elita socială românească, dar ne introduce și în culisele unui eveniment istoric de talie planetară: Primul Război Mondial.”
Gabriel Dumitru Culcer s-a născut la 2 iulie 1907, ca fiu al Marioarei Petrescu și al doctorului Max Culcer din Târgu Jiu, descendent al familiilor boierești Otetelișanu, Bălcescu și Aman și al Culcerilor din Ardeal, înnobilați probabil de Regele Ungariei prin secolul al XVIII-lea. În urma divorțului părinților, Gabriel a fost crescut de bunicii paterni. Absolvent al Liceului Militar din Craiova și apoi al Școlii Politehnice, a fost trimis de guvernul României în Franța, ca membru al Comisiei de recepție de la uzinele „Schneider Creuzot”, unde a lucrat până în 1942. Gabriel și familia sa au ales să se întoarcă în România, unde au dat piept cu mersul implacabil al istoriei: în 1946 este nevoit să părăsească armata, iar în 1959 soția sa, Stanca (Coca), este condamnată la opt ani de închisoare (a executat patru la Miercurea Ciuc), pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Adăpostise un coleg urmărit de autoritățile comuniste. Gabriel s-a stins din viață în 1986, conform Mediafax.
Rodica Culcer scrie în prefața cărții pe care o semnalăm astăzi că ea a fost scrisă strict pentru familie, fiind publicată abia în 2011, într-o ediție limitaă sponsorizată privat. O carte despre patrioții de altădată.
Scriu editorii: „Gabriel Dumitru Culcer înviază în Însemnări acei oameni și acele locuri, legate de figurile evocate, care i-au marcat creșterea și maturitatea. Dobrița, Târgu-Jiu, Craiova sunt locuri ritualice, care dobândesc în carte aură de basm, locuri în care Gabriel a fost un <> – acel personaj al propriilor amintiri, care s-a maturizat în preajma unor personaje creionate cu trăsături fizice și morale puternice: Tata, Mama, Bonne Maman, Bon Papa, Fräulein și multe altele.
Dacă personajul narator este un 'aiurit', autorul, care ne a părăsit în 1986 – spune Rodica Culcer – a fost 'un om cât se poate de serios și profund, care și a iubit familia, locurile natale și țara, fără a face din această dragoste o temă de discurs patriotard — adică exact ca boierii patrioți de altădată'. Amintirile inedite, păstrate cu grijă de familie, ne descoperă viața copilului crescut la conac, cu guvernantă, plimbat la Paris, care are odaia lui, face conversație în limbile franceză și germană și ascultă cântecul la pian al bunicii, dar care dansează și hora cu țăranii din sat, se amorezează de mai multe fetișcane și pune la cale tot felul de pozne. Textul, scris cu vervă și umor, ne oferă detalii fermecătoare din viața de zi cu zi a unui copil și adolescent din elita socială românească, dar ne introduce și în culisele unui eveniment istoric de talie planetară: Primul Război Mondial. Gabriel-Dumitru Culcer îi vede pe Ecaterina Teodoroiu și pe generalul Dragalina și chiar unchiul lui, generalul Culcer, e prins în vâltoarea evenimentelor. După război, Gabriel-Dumitru Culcer își trăiește intens viața de liceu, după care se pregătește pentru a deveni ofițer. Însemnările unui aiurit sunt una dintre cele mai valoroase și agreabile mărturii încă inedite care ies la lumină din arhivele urmașilor boierimii române.”
Gabriel Dumitru Culcer – Însemnările unui aiurit. Prefață de Rodica Culcer. Editura Corint. Colecția Istorie cu blazon. 333 pag.
