Premium
„Aleg să trăiesc în prezent și să mă concenterz asupra tuturor lucrurilor bune pe care le am. Căci, de ce nu ar avea povestea mea un final fericit?”
Cu mai bine de trei ani în urmă semnalam la această rubrică un thriller psihologic senzațional, recomandat de marii maestri drept un roman strălucitor – „Evadarea din mlaștină”. Povestea se petrecea în nordul statul Michigan, în regiunea împădurită Upper Peninsula, în apropierea Marilor Lacuri şi a Cascadei Tahquamenon, o regiune foarte puţin populată, cu mlaştini, mulţime de animale sălbatice şi poveşti fermecătoare cu indieni şi vikingi (în regiune s-au stabilit mulţi scandinavi). Un psihopat răpeşte o adolescentă, trăieşte cu ea într-o cabană foarte departe de civilizaţie, o terorizează ca s-o înveţe să nu fugă şi îi face un copil, o fetiţă, Helena.
Autoarea, Karen Dionne, născută în 1953, mai scrisese până la acel titlu vreo alte trei romane, dar atunci a cucerit realmente lumea. Și a continuat să scrie , romanul pe care îl semnalăm astăzi a fost publicat în urmă cu doi ani. Și este tot un thriller captivant, dar și amestec cu roman horror. Cu o acțiune care se peterce în aceleași ținuturi din Upper Penisnula, cu locutiroi foarte puțini și rari, cu păduri dese și animale sălbatice care se plibă în voie în căutare de hrană. Eroina este odrasla cea mică a unei familii care trăiește din generație în generație într-o cabană din lemn ridicată în mijlocul acestei lumi mirifice, conform Mediafax.
Eroina ipășește o pedeapsă autoimpusă (se închide într-un ospiciu), pentru crima de a-și fi ucis mama, deși toate rapoartele poliției și ale medicilor legiști spuneau contrariul, însă eroina, copilă la momentul producerii crimelor, și-a crezut constant sora care a convins-o că făcuse atrocitatea. Numai că sora mai mare, care se arată a fi sora cea rea, suferea de psihopatie, care se agrava cu vârsta, adică trăsături asociate cu cruzimea, absența emoției: chinuia și omora animale, îi punea perna pe față surioarei mai mici, să vadă cum se sufocă și, treptat, a ajuns să ucidă, din ce în ce mai mulți oameni, chiar dintre cei foarte apropiați. Fără pic de remușcare.
Eroina, Rachel, pleacă după cincisprezece ani din ospiciu, decisă să afle dacă întrt-adevăr și-a ucis mama, să zgândăre trecutul și, în caz că adevărul este cel intuit, adică nevinovăția, să-și poată avea viața ei normală, să meargă la o facultate, să se îndrăgostească, să aibă eventual copii. În demersul ei și-l asociază pe un tânăr jurnalist care vrea să facă un documentar despre evenimentele peterecute cu peste un deceniu în urmă și căruia Rachel e dispusă să-I povestească tot ce își amintește.
Scriu ediotrii: „De peste un deceniu, Rachel Cunningham a ales să rămână închisă într-un ospiciu, tulburată de golurile de memorie și de certitudinea că este responsabilă de moartea părinților ei. Dar atunci când află noi detalii despre moartea acestora din urmă, Rachel începe o călătorie în încercarea de a afla răspunsuri. Ea se întoarce în locul unde în trecut se simțise în siguranță, în cabana de lemn din nordul peninsulei statului Michigan.”
În locurile în care se întoarce, în casa părinților în care rămăsese sora cea rea, Rachel retrăiește oroarea crimelor petrecute: sora cea rea și – a ucis mama, mătușa, pe iubitul acesteia. Iar acum plănuia să scape definitiv și de sora cea mică. Rachel caută dovezi pentru adevărul ei, deși e conștientă de primejdia enormă care o paște.
„Un thriller captivant care se desfășoară într-o sălbăticie înfricoșătoare“ - Minneapolis Star Tribune
Karen Dionne – Sora cea rea. Editura Rao. 296 pag
