Premium
În toată lumea, din Statele Unite până în Marea Britanie sau Germania, există oameni care decid să dispară fără urmă. Își părăsesc casele, locurile de muncă și familiile peste noapte pentru a începe o a doua viață, deseori fără se mai uite în urmă. În Japonia, aceștor oameni li se spune "jouhatsu". Este termenul pentru "evaporare", dar se referă și la cei care dispar din propria voință și stau ascunși ani la rând, chiar decenii.
În 2021, aproximativ 80.000 de oameni au dispărut în Japonia, potrivit statisticilor. Din acești "jouhatsu-sha" sau "oameni evaporați", mulți au ales să dispară ca să scape de datorii, de violența domestică sau pentru că s-au săturat de viața pe care o duceau și au decis să o ia de la zero în altă parte, se arată într-un documentar realizat de South China Morning Post (SCMP).
90% din clienți sunt femei
În orășelul Chiba, situat la doar 55 de kilometri de Tokyo, Naoki Iwabuchi are o ocupație ieșită din comun. Îmbrăcat într-un costum negru, vorbește cu o voce joasă, atent măsurată, explicând cum se ocupă de "yonigeya" sau "evadări de noapte", ceea ce, de fapt, implică ajutarea oamenilor să devină de negăsit.
Afacerea lui nu este singura de acest gen - sunt și alții care ajută oamenii, în special femeile abuzate și victimele hărțuirii, să dispară din societate și să călătorească într-un loc sigur.
E o activitate plină de riscuri și de pericole, astfel că Iwabuchi poartă tot timpul o servietă neagră, discretă, "de autoapărare", care prin deschidere se transformă cât ai clipi într-un scut de apărare plin de arme. Poartă la el și un baston retractabil pe care îl folosește pentru apărare. "Evadările de noapte sunt riscante și mereu apar probleme. Nu cred că e o zi fără probleme", spune el, adăugând că întotdeauna pune răul în față.
Japan’s ‘evaporated’ people: Inside an industry that helps people disappear
Iwabuchi și-a început afacerea în urmă cu 16 ani, când și-a dat seama că tot mai multe femei se confruntau cu violența domestică și nu puteau să fugă. A ales să se ocupe cu asta, să le ajute să scape, iar de atunci cam 90% din clienții săi sunt femei, iar restul bărbați. Acum numărul celor care vor să dispară e de trei ori mai mare decât înainte de pandemia de Covid-19, menționează el.
Cât costă să te faci nevăzut
Los Angeles Times scria în 2003 că serviciile "yonigeya" costă între 2.000 și 20.000 de dolari, în funcție de riscul și de complexitatea operațiunii de extragere, scrie spotmedia.ro.
În unele cazuri, cei care ajută la evadare pot fi nevoiți să se deghizeze în spălători de geamuri sau în comercianți de saltele (tatami) pentru a acționa fără să atragă atenția.
Odată "evaporați", e ușor pentru cei care fug să-și păstreze anonimatul și să se ascundă la vedere în Japonia. Sociologul Hiroki Nakamori a declarat în 2020 pentru BBC că viața personală este foarte respectată în Japonia, astfel că persoanele care dispar pot să retragă bani de la ATM fără să fie depistate.
"Poliția nu va interveni dacă nu există alt motiv, precum o crimă sau un accident. Tot ce poate să facă familia este să plătească mult pentru un detectiv privat. Asta-i tot", a spus acesta.
"Triunghiul Bermudelor" din Japonia
O mahala din Osaka are o reputație misterioasă - acolo se duc oamenii când nu vor să fie găsiți. Kamagasaki e plină de "oameni evaporați" care și-au lăsat viața în urmă, în alte părți ale Japoniei.
Printre aceștia se numără și un bărbat în vârstă de 49 de ani care spune că se numește Masashi Tanaka și care a ales să dispară, după ce a fost respins de mama sa. În ziua în care s-a filmat documentarul difuzat de SCMP, tocmai fusese eliberat din închisoare din cauza problemelor cu drogurile, scrie Insider.
Tanaka povestește că, după ce a fost închis prima oară, mama lui i-a spus: "Pentru mine ești mort pentru totdeauna. Nu-mi mai scrie." Atunci a ales să vină în mahalaua din Osaka, unde trăiește singur.
Kamagasaki, cunoscută și ca Airin Chiku, este o zonă în care oamenii pot găsi cazare ieftină și slujbe mărunte de zilieri. O cameră de hotel costă doar 15 dolari pe noapte, iar oamenii stau pe stradă, în speranța că vor fi angajați pentru diverse treburi.
Mahalaua este cea mai mare "yoseba" din Japonia, un târg neoficial de muncă în care angajatorii găsesc zilieri, potrivit grupului pentru drepturile omului Hurights Osaka. O anchetă realizată de The Guardian în 2018 a estimat că aici trăiesc aproximativ 25.000 de oameni. Și Tokyo are o mahala, Sanya, unde trăiesc numeroși zilieri care stau pe străzi, căutând ceva de lucru.
Cei mai mulți dintre locuitorii din Kamagasaki și-au schimbat numele ca să-și păstreze anonimatul. Un bărbat care spune că-l cheamă Kodama și are 64 de ani povestește că a fugit de acasă când avea 27 de ani, "cu foarte puțini bani", doar cât să-și ia un bilet de tren. A plecat după ce a fost concediat și s-a dus la Osaka, unde auzise că se găsește de muncă.
Kodama nu și-a mai văzut familia de mai bine de 35 de ani. "Dacă m-aș întoarce, ar fi aiurea pentru toți. Așa că o să plec și o să trăiesc pe cont propriu", spune că s-a gândit în toți acești ani. "Eram sătul de lumea asta. Dar n-am avut curajul să mor", a adăugat el.
