Sportivul Cătălin Chirilă a afirmat, în cadrul podcastului "Drumul către Medalii" al Agenţiei Naţionale pentru Sport, că satisfacţiile anului 2023 au fost umbrite de ratarea medaliei de aur la Campionatele Mondiale de kaiac-canoe în proba de canoe pe 1.000 de metri.
"Eu aş spune că a fost un an satisfăcător. Sincer, rezultatele au reuşit doar să mă satisfacă, pentru că obiectivele au fost mult mai mari decât ce s-a văzut la final. Mi-am dorit din tot sufletul să redevin campion mondial. Am devenit campion mondial, lumea ştie, însă am devenit pe 500, n-am redevenit pe 1.000 m. Şi în ciuda rezultatului frumos, în ciuda medaliilor, a calificării, e doar un rezultat de satisfacţie", a spus Chirilă.
Sportivul a vorbit şi despre cererea în căsătorie făcută imediat după cursa de la 1.000 de metri de la Mondiale, când a surprins-o cu inelul pregătit dinainte pe soţia sa, Mihaela Cutila.
"Nu am fost gâtuit, însă îmi aduc aminte - cumulul de emoţii a fost foarte, foarte mare, emoţiile au fost foarte intense, pentru că toate acestea au venit după finala de 1.000 m. Eu deveneam vicecampion mondial în proba olimpică, mă calificam pentru Jocurile Olimpice şi aveam un plan, aveam inelul acolo, pregătit pentru următorul moment. Sincer, mult mai special, pentru că mă gândesc şi îmi permit să spun că este mai special decât ce am făcut înainte de cererea în căsătorie. Trebuie să fie o dată în viaţă, iar campion mondial pot deveni de cel puţin două ori", a povestit sportivul.
Campionul mondial a rememorat momentele de la începuturile sale de sportiv şi relaţia cu părinţii.
"Îmi aduc aminte, la începutul clasei a 8-a se formase un careu în faţa şcolii şi eram printre copiii timizi, care au ridicat mâna pentru că voiau să meargă la sport, cum ne-au povestit acei domni antrenori, ne-au povestit puţin despre sport. Eu nici măcar nu eram atent despre ce vorbeau şi eram cu mâna pe sus că vreau să plec şi motivul principal era că trebuia să plec şi eu cumva la Tulcea. Rămăsesem ultimul copil de pe stradă, toţi cei mai mari plecaseră la liceu. Trebuia cumva să evadez şi eu, pentru că mai aveam un an de pierdut şi eu abia în clasa a 9-a trebuia să plec la oraş, însă am grăbit puţin lucrurile şi asta datorită părinţilor mei care m-au lăsat. Era clar, când mi-o aduc aminte pe mama, când am ajuns în curte, era printre flori. Din nou, mi se pare un detaliu foarte important despre Sarichioi, în faţa curţilor e plin de flori, efectiv, treci, ai senzaţia că eşti într-o poveste. Şi mama era acolo, când i-am dat vestea, săraca, cred că a îngheţat pentru puţin timp, însă a avut o discuţie şi cu tata şi au fost de acord. Şi cred că, vorbisem de fapt cu ceva timp în urmă despre oamenii care iau decizii, au luat decizii pentru mine la un moment dat, oamenii care au fost la locul potrivit şi, începând de la acei domni antrenori, de la părinţii mei, am tot fost înconjurat de oameni care mi-au ghidat cumva cariera", a povestit canoistul.
"Eu aş spune, vizavi de lipsa performanţei, mai degrabă, mă gândesc la cum eram eu când eram copil. Provin dintr-o familie modestă. Tata a muncit, săracul, până în ultimele zile de viaţă pe şantier. Era clar că, dacă nu mergeam la sport, şcoala nu mi-a plăcut. Nu am spus-o o dată şi, sincer să spun, nu mi-e teamă s-o recunosc, nu mi-e ruşine s-o recunosc, pentru că asta ... aşa am fost, aşa s-a petrecut efectiv copilăria mea. Am plecat la sport, dacă se poate e mult spus, din foame, mi-am dorit să mă afirm. Cred că dacă mă aude acum vreun copil, o să mă creadă nebun sau, eu ştiu, voi fi judecat de lume că o spun chiar aşa. Dar asta e realitatea, pentru mine. Eu am plecat din Sarichioi pentru a mă afirma, pentru a deveni cineva. Nu ştiam că fac chestia asta. Eu am plecat la Tulcea. Am plecat pentru că nu mai aveam cu cine să mă joc pe stradă. Era simplu, aşa vedeam eu situaţia, însă târziu am realizat că destinul meu se putea opri să devin un muncitor pe şantier şi atât", a mai spus Chirilă.
Medalia de aur de la Jocurile Europene de la Minsk, alături de Victor Mihalachi, reprezintă cel mai îndrăgit trofeu pentru Chirilă din cariera sa de până acum
"Medalia cea mai iubită? Sincer, este prima mea medalie câştigată la seniori este aurul de la Minsk din 2019, alături de Victor. Mi s-a părut incredibil ce am realizat atunci, chiar dacă, uşor-uşor, a fost eclipsată de alte medalii, a venit Halifax şi a fost cu mult peste acel rezultat, pentru că a fost obţinut la simplu şi clar a fost eclipsă peste Minsk, însă ce moment am trăit acolo, la Minsk, şi cât de bine m-am simţit, sincer, nu aş putea să descriu în cuvinte. Doar îmi aduc aminte momentele de după curse. Îl vedeam pe Victor lat pe ponton şi eu radiam de fericire", a mai spus Chirilă.
La Campionatele Mondiale de kaiac-canoe de la Duisburg (Germania), Cătălin Chirilă a câştigat aurul în proba de canoe simplu la 500 m, probă neolimpică, şi argintul la 1.000 m, probă olimpică, în care a obţinut biletul pentru Jocurile Olimpice de la Paris, din 2024. Sportivul din Tulcea a mai obţinut o medalie de argint la Jocurile Europene de la Cracovia - Malopolska (Polonia), în proba de 500 m. Tot în acest an, la etapa de Cupă Mondială de la Szeged, Chirilă a obţinut două medalii de aur la 500 şi 1.000 m.
Cătălin Chirilă are în palmares 4 medalii la Campionatele Mondiale, două de aur şi două de argint.
Comentează