–De unde veniți? –Dintr-un loc mic, doamnă, nu mai știu cum îi spune. –Veniți din Spania, Franța, Germania? –Din Germania, dragă doamnă, dar ne-a dat jos din tren poliția, că n-aveam bilete. N-avem nici de mâncare, nu știm pe nimeni. –Dar ce vreți dvs. să faceți? –Ne e foame, doamnă, să nu facem vreo prostie. –Unde vreți să ajungeți acum, când toată lumea este obligată să stea acasă? –Nu știm, doamnă, nu avem pe nimeni. –Mergeți la poliția gării ca să vă orienteze ei. -Nu, doamnă, în niciun caz la poliție, de-abia am scăpat cu spaima de ei și fără amendă.
–Dar ce ați făcut în Germania, ați lucrat undeva? –Da, doamnă am lucrat la un abator. –Patronul dvs., care v-a adus cu un contract în Germania, este obligat să vă descurce acum, adică să vă asigure transportul acasă, dacă nu mai are să vă dea de muncă. –Patronul e un pungaș, nu ne-a plătit ultimul salariu, a dat faliment și a dispărut. –Puteți să vă notați un număr de tel de la un sindicat de aici din Frankfurt, FAIR, care se ocupă de drepturilor muncitorilor care migrează prin Europa. Vorbesc și românește cei de acolo.
ziarulromanesc.de , relatează prin ce au trecut mai multi romani care au fost dati afara, nu li s-a mai platit salariul, iar patronul a disparut..
Comentează