Conflictul declanșat de Israel și Statele Unite pe 28 februarie a avut ca scop, de asemenea, paralizarea puterii de foc a Teheranului. Însă, în timp ce Statele Unite susțin că capacitățile Iranului în materie de rachete balistice au fost aproape complet distruse, realitatea de la fața locului spune o poveste diferită, potrivit presei internaționale.
Atacurile Teheranului
"Un atac iranian împotriva unei baze militare americane din Arabia Saudită, care a rănit aproximativ douăzeci de soldați, două drone care au vizat un port din Oman și angajați ai unei fabrici de aluminiu din Abu Dhabi răniți într-un atac cu drone și rachete". Acest scurt (și în niciun caz exhaustiv) rezumat al atacurilor efectuate de Teheran în ultimele zile servește ziarului "New York Times" pentru a demonstra un lucru. În ciuda afirmațiilor administrației americane conform cărora capacitățile militare ale Republicii Islamice au fost practic neutralizate, situația de la fața locului spune o poveste diferită. "Iranul deține încă un arsenal suficient de rachete și drone pentru a destabiliza regiunea și a provoca pierderi grele adversarilor săi", afirmă ziarul. "Contrar a ceea ce spune Trump, Iranul este încă implicat în luptă". Și acest ziar american nu este singurul care face această observație.
Conform unui articol din "The Guardian" publicat sâmbătă, 28 martie, care citează un raport Reuters, "după o lună de război, Statele Unite au distrus doar aproximativ o treime din arsenalul de rachete și drone al Iranului". O altă treime din dronele și rachetele pe care regimul iranian le deținea înainte de începerea conflictului sunt probabil "avariate sau îngropate în tuneluri și buncăre subterane", notează în continuare ziarul britanic. Un arsenal inutilizabil, așadar, dar care nu a fost eliminat definitiv.
Cu siguranță, intensa campanie de bombardamente desfășurată în comun de Israel și Statele Unite a avut efectul reducerii numărului de rachete și drone provenite din Iran, dar în același timp, efortul depus de Washington pentru a-și proteja aliații din Golf nu este lipsit de consecințe, întrucât "se pare că și stocurile de rachete interceptoare se epuizează", avertizează ziarul londonez.
Întrebarea actuală este cea pe care "Financial Times" o rezumă astfel: "Cât timp își poate menține Teheranul ritmul actual de tragere - și cât timp pot Israelul și statele din Golf să continue să intercepteze aceste rachete?" Pentru a răspunde la această întrebare, ziarul britanic a intervievat cinci experți militari care au oferit răspunsuri destul de diferite.
"Rata de interceptare a atacurilor rămâne ridicată"
Sascha Bruchmann, de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, este destul de optimist, menționând că "salvele de rachete iraniene rămân în general moderate, mai ales în comparație cu primele trei zile ale războiului", dar și că "ratele de interceptare a acestor atacuri rămân foarte ridicate". Astfel, expertul recunoaște că "unele atacuri cu rachete și-au lovit țintele în această săptămână", dar că acestea sunt în general evenimente "rare".
Totuși, potrivit lui Danny Citrinowicz de la Institutul pentru Studii de Securitate Națională, scăderea atacurilor iraniene ar putea face parte, de fapt, dintr-o strategie pe termen mediu. "Iranul pare să-și raționalizeze în mod deliberat utilizarea rachetelor și dronelor, conștient că acest conflict riscă să se prelungească", avertizează expertul, "și, în ritmul actual, probabil că are suficiente rachete pentru încă vreo câteva săptămâni". Astfel, explică expertul pentru "Financial Times", în loc să-și "copleșească" inamicii, Republica islamică își propune "să-își susțină atacurile în timp".
"O schimbare de abordare din partea Iranului"
De fapt, simpla inventariere a numărului de rachete și drone lansate de Teheran în fiecare zi nu ar fi suficientă pentru a înțelege cu certitudine care sunt capacitățile balistice rămase ale Iranului. "Acest guvern este obsedat de scăderea volumului atacurilor iraniene; le place să citeze această cifră de scădere cu 90% de la începutul războiului", critică expertul militar Kelly A. Grieco în "New York Times". "Dar poate că această cifră maschează faptul că a existat pur și simplu o schimbare de abordare din partea Teheranului".
Comentează