Premium
Curtea Constituţională a publicat motivarea Deciziei nr. 240/2020, prin care au fost declarate neconstituţionale atât Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind prelungirea mandatelor aleşilor locali, cât şi legea de aprobare a ordonanţei.
Guvernul a fost cel care a sesizat CCR cu legea de aprobare a ordonanţei, invocând încălcarea principiului colaborării loiale dintre Parlament şi Guvern, din perspectiva faptului că Parlamentul şi-ar fi însuşit o prerogativă legală a Guvernului, aceea de a stabili discreţionar data alegerilor locale.
În conformitate cu propria jurisprudenţă, Curtea s-a pronunţat şi asupra ordonanţei de urgenţă, nu doar asupra legii de aprobare, ceea ce i-a făcut pe liderii PNL să denunţe o autosesizare a CCR. Judecătorii constituţionali explică însă că întotdeauna Curtea s-a pronunţat şi asupra ordonanţei, când a fost sesizată cu legea de aprobare, dacă a considerat necesar. În acest sens, motivarea citează mai multe decizii anterioare ale Curţii.
Motivarea integrală poate fi citită AICI! (.pdf)
Cele mai relevante aspecte din motivarea CCR:
- Curtea este chemată să verifice dacă domeniul în care a intervenit ordonanţa de urgenţă, şi anume prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale, poate face obiectul delegării legislative sau, din contră, poate fi reglementată în mod exclusiv prin lege. În măsura în care Curtea va ajunge la concluzia că domeniul reglementat nu poate face obiectul delegării legislative, înseamnă că Guvernul nu putea adopta o astfel de ordonanţă de urgenţă şi că Parlamentul nu o putea aproba, ci trebuia să o respingă, astfel că nu se mai pune problema dacă Parlamentul a avut sau nu un comportament loial faţă de Guvern.
- Având în vedere cele expuse, Curtea urmează să verifice dacă Guvernul avea competenţa constituţională să emită o ordonanţă de urgenţă având ca obiect de reglementare prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale.
- Curtea este competentă să analizeze în cadrul controlului de constituţionalitate a priori ce priveşte legea de aprobare însăşi îndeplinirea de către ordonanţa de urgenţă aprobată a condiţiilor prevăzute de art.115 alin.(4) şi (6) din Constituţie.
- Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că viciul de neconstituţionalitate al unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanţei respective. Legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă neconstituţională este ea însăşi neconstituţională.
- Reglementarea sistemului electoral trebuie să se facă, potrivit art.73 alin.(3) lit.a) din Constituţie, prin lege organică adoptată în cadrul dezbaterilor parlamentare, cu respectarea interdicţiei prevăzute la art.115 alin.(6) din Legea fundamentală şi a documentelor internaţionale care stabilesc principiile fundamentale ale unor alegeri democratice [Decizia nr.51 din 25 ianuarie 2012.
- CITEȘTE ȘI: Curățenia în vremea coronavirusului: Lucrurile pe care trebuie să le dezinfectezi ZILNIC
- Curtea reţine că (i) reglementarea sistemului electoral trebuie să se facă prin lege organică adoptată în cadrul dezbaterilor parlamentare, cu respectarea interdicţiei prevăzute la art.115 alin.(6) din Legea fundamentală; (ii) prelungirea mandatelor Camerei Deputaţilor şi Senatului are loc de drept în cazuri excepţionale; (iii) prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale nu este expres reglementată în Constituţie, însă, Curtea a preluat regula de la art.63 alin.(1) din Constituţie şi a statuat că prelungirea acestor mandate poate fi dispusă în cazurile excepţionale prevăzute de art.63 alin.(1) din Constituţie, şi anume stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora; şi (iv) prelungirea mandatelor autorităţilor administraţiei publice locale încalcă art.37 din Constituţie în măsura în care la aceeaşi dată se organizează atât alegeri locale, cât şi parlamentare.
- Ca principiu, rezultat din art.2 alin.(1) şi art.121 alin.(2) şi art.122 alin.(2) din Constituţie, mandatele elective pot fi prelungite numai de o autoritate la rândul ei aleasă şi care se bucură de reprezentativitate la nivel naţional. Numai aceasta are legitimitatea populară necesară. Aşadar, dacă în privinţa Parlamentului Constituţia stabileşte o prelungire de drept a mandatului său în anumite situaţii, nepunându-se problema prelungirii de către o autoritate a acestui mandat, în cazul mandatului autorităţilor administraţiei publice locale legiuitorul a ales ca prelungirea să se realizeze prin lege organică, tocmai pentru că numai o autoritate publică aleasă o poate face, şi anume organul reprezentativ suprem al poporului român – Parlamentul.
- Parlamentul, exercitând suveranitatea naţională ca organ reprezentativ suprem al poporului român şi în calitate de unică autoritate legiuitoare a ţării, este singura autoritate publică în măsură să stabilească dacă se impune o derogare de la cadrul normativ firesc al asigurării periodicităţii alegerilor, cu consecinţa prelungirii mandatelor elective de la nivel local, condiţiile în care se realizează această derogare, precum şi conţinutul său.
- Guvernul reţine doar competenţele sale pur administrative, şi anume acelea de a realiza organizarea executării legilor şi nu are competenţa funcţională de a prelungi durata normală a mandatelor aleşilor locali şi astfel de a deroga de la cadrul normativ existent. În schimb, Guvernul poate iniţia un proiect de lege cu acest obiect pentru a-l supune aprobării Parlamentului.
- Curtea constată că prelungirea mandatului autorităţilor administraţiei publice locale afectează însăşi regimul acestora, care sunt, prin excelenţă, instituţii fundamentale ale statului.
- Curtea reţine că orice prelungire a mandatelor, indiferent de situaţia care a generat-o, afectează dreptul de vot şi dreptul de a fi ales. (...) Legiuitorul constituant derivat a nominalizat în mod expres drepturile electorale ca drepturi fundamentale ce nu pot fi afectate prin emiterea unei ordonanţe de urgenţă, ceea ce denotă importanţa deosebită acordată acestora.
- Derogările de la cadrul normativ firesc al duratei mandatelor autorităţilor publice alese nu poate fi realizată decât de organul reprezentativ suprem al poporului român, Parlamentul, tocmai pentru că ele reprezintă în fond abateri de la exerciţiul democratic şi restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi, astfel, au nevoie de o asumare din partea reprezentanţilor poporului.
- Art.115 alin.(6) din Constituţie stabileşte în mod expres că ordonanţa de urgenţă nu poate afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului şi drepturile electorale.
- CITEȘTE ȘI: Cozile de cireșe NU trebuie aruncate! Vindecă infecțiile urinare și ajută în lupta cu alergiile
- Prin urmare, în domeniul antereferit nu se putea şi nu poate fi adoptată o ordonanţă de urgenţă. Eventuala încălcare a acestei repartizări de competenţe între Parlament şi Guvern, în sensul preluării de către Guvern a unei competenţe exclusive a Parlamentului, trebuie sancţionată de Parlament prin adoptarea unei legi de respingere, expresie a controlului parlamentar exercitat asupra activităţii Guvernului.
- Parlamentul, din punctul de vedere al procesului legislativ, nu putea decât să respingă ordonanţa de urgenţă.
- Astfel, având în vedere că, potrivit art.115 alin.(5) din Constituţie, ordonanţa de urgenţă a fost transmisă Parlamentului în vederea dezbaterii şi aprobării, revenea chiar Parlamentului obligaţia ca, în temeiul art.115 alin.(7) din Constituţie, să respingă ordonanţa de urgenţă astfel emisă, din moment ce prelungirea mandatelor aleşilor locali putea fi realizată exclusiv printr-o lege organică.
