Motivare CCR: Procedura de revocare a procurorilor DIICOT permite decizii discreționare

CCR a publicat, joi, motivarea Deciziei 384 din 18 iunie 2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a procedurii de revocare a procurorilor DIICOT.

Vezi și: STENOGRAMĂ - Marcel Ciolacu: Mi s-a umplut paharul. Mi-am luat-o şi din interior şi din exterior

Sub analiza CCR au fost dispoziţiile art.5 alin.(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea DIICOT: „Procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism pot fi revocați prin ordin al procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției sau în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare”.

Criticii legii au susținut în fața CCR că nu se conceptul de „exercitare necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției” în cazul revocării procurorilor.

CCR a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Mircea-Lucian Hrudei în Dosarul nr.4103/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a constatat că sintagma „în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcției” este neconstituțională.

Extras din decizia CCR:

• Potrivit jurisprudenţei Curții Constituționale referitoare la art.1 alin.(5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Totodată, Curtea a statuat, în esenţă, că o noţiune legală poate avea un conţinut şi înţeles autonom diferit de la o lege la alta, cu condiţia ca legea care utilizează termenul respectiv să îl şi definească. În caz contrar, destinatarul normei este acela care va stabili înţelesul acelei noţiuni, de la caz la caz, printr-o apreciere care nu poate fi decât una subiectivă şi, în consecinţă, discreţionară
• Nici textul de lege criticat, nici alt text din cuprinsul Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, al Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară ori al Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii nu prevede vreo procedură de evaluare a exercitării atribuțiilor procurorului sau vreo procedură similară cercetării prealabile, în baza căreia să se poată constata, ținând cont de criterii obiective, de către procurorul-șef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției de către procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. De pildă, nu se reglementează modul în care persoana vizată ia cunoștință de aspectele constatate, posibilitatea persoanei vizate de a fi ascultată ori posibilitatea de a contesta aspectele constatate, textul criticat stabilind doar că procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism poate revoca procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei.
• Curtea constată că lipsa unor norme, care să prevadă, pe de-o parte, criteriile și condiţiile revocării procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în caz de exercitare necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției, iar, pe de altă parte, procedura revocării pentru exercitare necorespunzătoare a atribuțiilor specifice - determină neclaritatea și imprevizibilitatea textului de lege criticat, contrar dispozițiilor art.1 alin.(5) din Legea fundamentală, referitoare la principiul legalităţii, în dimensiunea sa referitoare la calitatea legii. Cu alte cuvinte, Curtea constată că dispozițiile art.5 alin.(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.78/2016 nu creează cadrul clar, predictibil și lipsit de echivoc cu privire la condițiile și procedura de revocare a procurorului Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, pentru exercitare necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției.

Decizia integrală este aici.