Anul acesta sunt alegeri locale și parlamentare. De aceea, este obligatoriu să analizăm acțiunile politice ale partidelor din anul care tocmai a trecut, 2015. De obicei, în anul preelectoral, partidele trebuie să se organizeze intern, să își realizeze listele cu posibilii candidați, să își accentueze cât mai mult elementele de diferențiere față de competitorii politici și să își creioneze propria agendă.
Ce s-a întâmplat în 2015?
PSD: Social democrații încheie anul pierzând puterea, intrând în opoziție, dar și în silenzio stampa. Comunicarea publică se reduce, însă PSD își păstrează procentele. Se pare că electoratul PSD nu poate fi clintit. Rămâne în jurul cifrei de 35 %. PSD nu poate crește, dar nici nu scade. Măsurile luate în timpul guvernării și, în special, creșterea pensiilor îi ajută să își păstreze procentele, dar în același timp imaginea partidului care protejează corupții blochează o posibilă creștere peste procentele tradiționale. PSD, cel mai mare partid din România, a pierdut puterea ca urmare a manifestațiilor de stradă și nu din cauza acțiunii politice a opoziției. Anul 2015 a fost un an negru pentru PSD. A început anul în genunchi, cu o criză majora de imagine, după ce Ponta a pierdut prezidențialele și l-a terminat la fel. Numitorul comun al celor două crize a fost ”strada”.
PSD a reușit să reziste în 2015 în fața opoziției (cele două moțiuni de cenzură depuse de PNL) ajutat de UNPR, dar nu a mai putut să păstreze guvernarea după evenimentele morții polițistului Bogdan Gigină și a tragediei de la Colectiv. Social-democrații au încercat să își revină după alegerile prezidențiale jucând totul pe cartea bunei guvernări. Au fost luate la pachet măsuri de stânga, dar și măsuri de dreapta. Au fost mărite salariile medicilor, dar a fost adoptat și Codul Fiscal. Ponta a reușit să revină la o cotă de favorabilitate apropiată de cota partidului ca urmare a acțiunilor guvernamentale. PSD a avut o linie duplicitară în privința ”integrității”. Imediat după prezidențiale, social democrații au cedat presiunii electoratului anunțând că vor adopta criterii de integritate, că nu vor mai bloca în Parlament acțiunile justiției. Nimic din ce au promis nu s-a întâmplat. Votul în cazul Șova fiind extrem de relevant pentru acțiunea duplicitară a PSD.
Tot în 2014, Dragnea a preluat puterea simulând un vot democratic la nivelul tuturor membrilor de partid. La Congres, PSD a încercat o dezlipire de imaginea trecutului, marcând momentul printr-un gest simbol: un moment de reculegere ținut în memoria victimelor comunismului.
Pe lângă celelalte probleme, arestările efectuate de DNA, epurarea internă făcută la finalul anului 2014 și separarea aripilor Ponta și Dragnea împuținează resursa umană din PSD.
Citește și Retrospectivă 2015: PSD nu moare, dar se predă
PNL: Sfârșitul de an îi prinde pe liberali la procente de 30-35%, într-o scădere față de începutul lui 2015 cu aproape 7 procente. Liberalii nu au reușit să își țină aproape electoratul câștigat în urma prezidențialelor și asta din cauza faptului că nu au putut să dovedească în acțiune, în fapte, promisiunile pe care le-au făcut prin discurs. Deși încheia anul, la nivel de imagine, mai bine ca PSD, liberalii sunt departe de a fi câștigătorii alegerilor din 2016. Liberalii încep anul bucurându-se de procente foarte mari 42-45%, procente care au venit datorită câștigării alegerilor de către Iohannis. Are loc o schimbare, la vârf, Alina Gorghiu preluând vechiul PNL. Începutul anului pare de bun augur pentru liberalii care vin cu o agendă maximală: schimbarea Guvernului Ponta, integritate, reformarea clasei politice, vot prin corespondență.
Din păcate pentru liberali, o dată cu trecerea timpului, demonstrează impotență politică în imaginea publică nereușind să fructifice cele două moțiuni de cenzură depuse. Chiar dacă au circumstanțe atenuante, liberalii au refuzat să facă un troc politic cu UNPR și astfel nu au putut face o majoritate parlamentară, însă la nivel de imagine publică acestea au fost elemente care nu au contat.
PNL a încercat să joace și pe carte integrității, dar votul dat în cazul Vosganian a fost un pas în spate pentru imagine. Vosganian a scăpat de justiție, dar a demisionat din partid după presiunea pusă de Alina Gorghiu. Pentru imaginea PNL acest lucru nu a mai contat. Și liberalii au apărut în percepția publică că ”una zic și alta fac”. Un alt moment prost pentru imaginea PNL a fost votul dat în cazul Codului Fiscal. Nesincronizarea discursului cu Palatul Cotroceni a apărut ca un moment în care liberalii joacă pe cartea populismului, nu pe cea a rațiunii.
Liberalii termină anul bine, ajutați și de Iohannis, dar și de evenimentele din stradă, reușind să adopte votul prin corespondență. De asemenea, presiunea exercitată de opinia publică duce și în PNL la luarea unor decizii de retragere a unor oameni politici vechi în plan secund și adoptarea criteriilor de integritate. De-a lungul anului, PNL a părut oscilant, fără o strategie clară, având multe momente în care a părut că este un partid care vrea, dar nu poate. Asta poate și în urma faptului că mulți liberali din tabăra reformatoare nu au comunicat public, de multe ori Gorghiu părând că se bate de una singură fără a avea susținerea necesară în partid.
Citește și Retrospectivă 2015: PNL face reforma pe ultima sută de metri
Partidele care se bat pentru locul 3 - Partidele ”liderilor orchestră”
Toate acestea partide au un element comun: lideri cu o favorabilitate medie spre bună, care încearcă să transfere din imaginea lor partidelor pe care le conduc. Deși sunt partide noi, au un algoritm de funcționare asemănător partidelor vechi-”liderul portret” care face totul.
PMP-MP: Partid în plin proces de rebranding. Traian Băsescu preia partidul de la cota de 2% și încearcă să transfere din cota lui de încredere. După ce își schimbă numele din PMP în MP, partidul își schimbă și electoratul, dar asta petrecându-se doar ca efect al schimbării de poziție pe care a avut-o fostul președinte pe teme majore, justiție - U.E., Mișcarea Populară se duce într-o zonă de electorat cu un profil mai apropiat de stânga decât de dreapta. Mișcarea Populară este Traian Băsescu și cam atât. Probabil, tocmai de aceea, fostul președinte lansează ideea unei candidaturi la primăria Capitalei.
ALDE: Stă în imaginea lui Tăriceanu, care este un politician consecvent pe discursul anti-DNA. Alde reușește să crească în preferințele electoratului furând mai mult din zona de stânga. ALDE acționează constant, mai puțin prezent în imaginea publicului și mai mult acționând underground furând primari pentru a se consolida la nivel organizațional.
UNPR: Partidul care ar merita ”zmeura de aur”. Un partid care a stat, aproape neîntrerupt, la putere din 2009 pierde totul într-o lună. Oprea, cel în jurul căruia se învârtea totul, iese din decor după accidentul în care își pierde viața polițistul Gigină. Probabil, aici se sfârșește si traseul politic al unui partid plin de penali și traseiști care a avut rolul de a menține o majoritate guvernamentală, indiferent că acest lucru se făcea cu un partid de dreapta sau de stânga.
M10: Născut în jurul persoanei lui Macovei, M10 nu a reușit niciodată să treacă în sondaje de 5%. Macovei nu a dorit să se implice activ în conducerea partidului și a reușit astfel să dezamăgească foarte mulți oameni de bună credință, dar și să omoare din fașă un proiect politic.
Citește și Retrospectiva 2015: Agonia și extazul micilor partide
Așadar, ca și concluzie, putem spune că 2015 a fost un an în care partidele mari nu au putut să se poziționeze astfel încât să creeze percepția că pot câștiga alegerile ce vor veni. Putem afirma, că anul preelectoral a fost anul străzii, ”stradă” care a impus anumite teme pe agendă partidelor și care a reușit să reseteze jocul politic ducând PSD în opoziție.
2016 va fi anul în care un procent în plus la urne va putea desemna câștigătorul alegerilor. Când există o fragmentare atât de mare a votului, când există două partide cu procente aproape identice, un procent în plus va însemna o mare victorie politică.
Sursa foto: Viitorul Ilfovean
Comentează