Premium
Hotnews:
Premierul Ciolos a ajuns la putere cu guvernul sau de tehnocrati in urma protestelor din noiembrie 2015 care au maturat guvernul Ponta si au evacuat temporar partidele de pe scena. Printre revendicarile strazii se numara si revenirea la alegeri organizate in doua tururi. Acesta este si motivul pentru care guvernul Ciolos a preluat-o initial in programul de guvernare, renuntand apoi verbal la aceasta promisiune constient ca atata vreme cat cele doua partide doresc alegeri intr-un singur tur nu are cum sa-i impuna vointa in Parlament peste capul lor. Acum, insa, situatia s-a schimbat radical. Unul dintre partide nu mai doreste alegeri intr-un singur tur. Dacian Ciolos are datoria atat fata de public, dar mai ales din respect fata de democratie, sa incerce marea cu degetul. Nu-l costa nimic sa elaboreze un proiect de lege, sa-l trimita in Parlament solicitand procedura de urgenta. N-au decat sa negocieze apoi liberalii cu UNPR, cu minoritatile, cu PSD si cu cine mai doresc pentru a repera prostia comisa la inceputul anului. Puterea guvernului Ciolos se opreste oricum in pragul Parlamentului, de aici incolo nu mai poate face nimic. Insa cred ca are datoria sa uzeze de increderea uriasa acordata de public post Colectiv pentru a incerca sa repare un rau imens facut de cele doua partide sistemului de vot si democratiei romanesti. Premierul Ciolos a respins solicitarea liberalilor cu argumentul ca ar fi nedemocratic sa legifereze prin ordonanta de urgenta in domeniul legilor electorale unde partidele au luat deja o decizie. Dar la fel de nedemocratic, ba chiar periculos, ar fi sa organizam alegeri intr-un singur tur. Harta Romaniei s-ar inrosi, iar o multime de candidati cu putina legitimitate vor conduce administratii locale in urmatorii patru ani. Liberalii s-au prins acum, tarziu, ca pesedistii i-au tras pe sfoara cand i-au convis sa sustina alegeri intr-un singur tur pe motiv ca ar avea si ei, ca un partid mare ce sunt, de castigat. In realitate, liberalii nu sunt un partid chiar asa mare, n-au avut niciodata forta administrativa a pesedistilor si capacitatea lor de mobilizare. In plus, tensiunile interne dintre vechiul PDL si vechiul PNL, injumatatesc forta partidului, si asa mult mai slaba decat a PSD-ului...
Daca trimite un proiect de lege in Parlament, guvernul Ciolos n-are absolut nimic de pierdut, dimpotriva, numai de castigat in ochii publicului. Dupa asta, partidele n-au decat sa se justifice din nou in fata publicului daca tot la alegeri intr-un singur tur vom ajunge in cele din urma. Ciolos scapa astfel de raspunderea pe care PNL a aruncat-o in mod ipocrit pe urmerii sai. Si mai obtine ceva important: pareaza preventiv acuzatia ca a pactizat cu PSD, nefacind nimic si deschizind astfel calea spre PSD-izarea masiva a tarii.
Digi24:
Serviciile de informaţii americane efectuează o anchetă uriaşă privind infiltrarea Kremlinului în partide politice din Europa. Dezvăluirea a fost făcute de publicaţia britanică The Telegraph. Este vorba despre o finanţare care ar fi ajuns de la Moscova în diverse partide europene. „Este un nou Război Rece!”, ar fi spus o sursă a jurnaliştilor englezi care cunoaşte această anchetă. Ţările în care Rusia ar avea operaţiuni politice sunt Franţa, Olanda, Ungaria, Austria şi Cehia. Se crede că ar fi vorba de Jobbik, din Ungaria, de Zorii Aurii, din Grecia, de Liga Nordului, din Italia, şi de Frontul Naţional din Franţa.
Sunt oamenii care fac politică din frică. Cei care adună voturi cu discursuri despre prăbuşirea unui anumit stil de viaţă. Politicieni care vor garduri, graniţe şi multe arme. Nu contează dacă au sau nu dreptate, pentru că vorbesc suficient de tare pentru a acoperi vocile mai moderate. Sunt populiştii. În Europa, populiştii de dreapta sunt la putere în Ungaria şi Polonia şi în coaliţii de guvernare în Elveţia şi Finlanda. Iar în Statele Unite, există fenomenul Donald Trump, un personaj care a provocat un cutremur în politica americană şi care, în ciuda sau poate tocmai datorită controverselor în care este implicat mereu, rămâne fruntaş în sondajele interne ale Partidului Republican.
Donald Trump. Viktor Orban. Marine le Pen. Din Statele Unite şi până în Europa, populismul de dreapta a luat avânt în ultimii ani. Cauzele sunt numeroase, dar totul începe de la teama pe care o resimt oamenii în faţa schimbărilor din jurul lor, scrie The Economist, într-un articol care analizează pericolul din spatele acestui val de naţionalism. Dincolo de teamă, mai e dezamăgirea provocată guvernările moderate şi de politicienii care au pierdut, pur şi simplu, contactul cu cei care i-au votat. Pe urmă, ameninşarea teroristă şi frica pe care o produce, toate exploatate din plin de politicienii radicali.„Din luna octombrie, domnul Trump, dar şi Ted Cruz şi Ben Carson - care sunt mai puţin jignitori, dar cam la fel de radicali - au avut constant împreună în sondaje susţinerea a peste 50% din electoratul Partidului Republican. În Europa, populiştii sunt la putere în Ungaria şi în Polonia şi în coaliţii de guvernare în Elveţia şi Finlanda (asta fără să mai luăm în calcul populismul de stânga reprezentat de Syriza în Grecia). Aceiaşi populişti conduc în sondaje în Franţa şi Olanda, iar susţinerea lor a atins cote-record în Suedia. De asemenea, doamna Le Pen va ajunge cel mai probabil în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale din 2017. Nu e exclus să le câştige. Populiştii diferă, dar în centrul tuturor se află nesiguranţa economică şi culturală”, scrie The Economist.
Ziarul Financiar:
