Uniunea Europeană a ajuns la un acord istoric în această dimineață pe tema migrației, după ani de negocieri și blocaje, un acord care va schimba semnificativ modul în care sunt gestionați solicitanții de azil și distribuția acestora în întreaga Uniune. Pentru România, noul acord ar putea însemna faptul că vom găzdui mai mulți migranți.
Negocierile finale dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisia Europeană cu privire la Pactul pentru migrație și azil au durat de luni după-amiază până astăzi la primele ore ale dimineții, când s-a ajuns la un acord în legătură cu modul de gestionare a procedurilor de azil în cadrul UE, după ani de eforturi eșuate și reglementări menite să găsească un echilibru între îngrijorările statelor membre „din prima linie”, precum Grecia și Italia, și cele ale statelor membre care protestează împotriva sosirilor de migranți ilegali.
Acordul preliminar va fi acum transpus în amendamente la texte de lege, care vor trebui mai întâi aprobate de Parlamentul European și ulterior de Consiliu. Având în vedere că este o problemă extrem de sensibilă, cerințele de ultim moment din partea guvernelor nu ar trebui excluse. Însă aprobarea lor în Consiliu se va realiza cu majoritate calificată, ceea ce înseamnă că niciun stat membru nu va putea exercita un drept de „veto”. Acest proces trebuie să se încheie până la următoarele alegeri pentru Parlamentul European, programate pentru începutul lunii iunie.
M. Schinas - „Începem o nouă pagină în problema migrației”
Vicepreședintele Comisiei Europene, Margaritis Schinas, s-a arătat mândru de primul acord integral pe tema migrației, vorbind despre finalizarea unui „puzzle” după ani de negocieri dificile și insistente.
„Sistemul care va rezulta va ajuta în principal țările situate la frontierele externe ale UE, unde conform tratatului actual nu există niciun sistem comunitar”, a spus el la conferința de presă susținută pe această temă. „Noul sistem oferă claritate în reglementări, adică de îndată ce cineva ajunge la frontiera externă, va trece printr-un proces de verificare (screening), va fi identificat, va fi clarificat statusul cu care este asociat, vom vedea cine este și ce șanse are de a obține protecția azilului și, în funcție de această procedură, fie va merge înainte către sistemul de azil, fie prin centrele de pre-plecare de la punctele de intrare va fi returnat în țările de origine și de tranzit”, a explicat Schinas.
„Aceasta este, de altfel, noutatea, procesul de control la frontierele externe, care nu exista până acum”, a mai explicat Schinas, adăugând că „o altă noutate este un sistem obligatoriu de solidaritate. Oricine va cere solidaritate, Pactul îi va asigura un pachet mixt de solidaritate, care suntem siguri că va acoperi în orice caz nevoile existente în statul membru respectiv”. Vicepreședintele Comisiei a vorbit și despre noile centre ultramoderne înființate pe insulele grecești după standardele europene și despre prezența consolidată a Frontex la frontierele externe, precum și despre acordurile majore încheiate cu țările de origine și de tranzit. „Având în vedere toate acestea, începem o nouă pagină în problema migrației”, a mai spus Schinas.
Comentând posibilele reacții din partea unor țări precum Ungaria față de mecanismul de solidaritate, Schinas a fost categoric: „Pentru cine refuză să pună în aplicare noile prevederi ale Pactului, răspunsul este evident: avem un pact ancorat în dreptul comunitar, cu legitimitate europeană. Comisia are responsabilitatea și autoritatea de a cere implementarea corectă a acestuia. Oricine nu aplică dreptul comunitar va fi supus procedurilor de sancționare, care pot ajunge până la instanțe de judecată și sancțiuni”.
Ce prevede acordul?
Acordul preliminar – care va trebui ratificat oficial de Parlamentul European și Consiliu – acoperă cinci propuneri „cheie” ale Pactului privind migrația și azilul:
- Regulamentul de control, care prevede o procedură preliminară pentru o examinare rapidă a profilului unui solicitant de azil și pentru colectarea unor informații de bază, cum ar fi naționalitatea, vârsta, amprentele digitale și imaginea feței. De asemenea, vor fi efectuate controale de sănătate și siguranță.
- Regulamentul Eurodac modificat, care va actualiza o bază de date la scară mare ce va stoca datele biometrice colectate în timpul procesului de control. Baza de date va include enumerarea solicitanților de azil pentru a preveni depunerea mai multor cereri sub același nume.
- Regulamentul modificat privind procedurile de azil (APR), care include o procedură accelerată la frontieră, menită să dureze cel mult 12 săptămâni, și menținerea procedurii tradiționale de azil, care necesită mai mult timp și poate dura câteva luni.
- Regulamentul de gestionare a azilului și a migrației (AMMR), care instituie un sistem de „solidaritate obligatorie” care trebuie activat atunci când unul sau mai multe state membre sunt supuse „presiunii migraționiste”. Sistemul va oferi țărilor trei opțiuni: relocarea unui anumit număr de solicitanți de azil, plata unei contribuții pentru fiecare solicitant pentru care refuză relocarea și finanțarea asistenței operaționale, și
- Regulamentul pentru gestionarea crizelor care prevede reguli ce se vor aplica numai atunci când sistemul de azil al UE este amenințat de un aflux brusc și masiv de refugiați, cum a fost în timpul crizei migrației din 2015-2016, sau de o situație de forță majoră, cum a fost pandemia de Covid-19. În aceste circumstanțe, autoritățile naționale vor putea aplica măsuri mai stricte, inclusiv perioade mai lungi de reținere a migranților.
În esență, noul acord prevede că statele membre din „prima linie” din sudul Europei vor introduce acum proceduri mai stricte de azil la granițele lor și vor dispune de mecanisme de îndepărtare a migranților ale căror cereri sunt respinse. Noul mecanism de solidaritate prevede ca statele membre ale Europei continentale să aibă posibilitatea de a alege fie să accepte un anumit număr de migranți, fie să plătească anumite sume către un fond european comun.
Obiecții față de „solidaritatea obligatorie”
Statele membre s-au arătat hotărâte să mențină compromisul dur la care au ajuns recent în ceea ce privește reforma politicii blocului comunitar în domeniul migrației. Compromisul vizează așa-numita „solidaritate obligatorie”, prevăzută de AMMR: țările au convenit asupra unei cote anuale de 30.000 de relocari și o contribuție de 20.000 de euro pentru fiecare solicitant de azil pe care îl vor refuza.
Unele dintre ultimele divergențe rămase au fost domeniul de aplicare a procedurii de 12 săptămâni de la frontieră, reținerea solicitanților neregulamentari, un mecanism de monitorizare a drepturilor fundamentale și conceptul de țări terțe sigure. Polonia și statele baltice au făcut presiuni pentru reguli speciale pentru contracararea instrumentalizării migranților, un fenomen pe care l-au experimentat în mod direct în 2021, când Belarusul a orchestrat un aflux de solicitanți de azil ca represalii pentru sancțiunile internaționale.
Sursa: Revista Presei Rador Radio România
Comentează