Programul nuclear al Iranului a suferit vineri una dintre cele mai grave lovituri din ultimii ani, după ce Israelul a lansat o serie de atacuri aeriene asupra unor instalații nucleare, oameni de știință de renume și oficiali militari, într-o escaladare dramatică a campaniei sale de lungă durată de a stopa ambițiile atomice ale Teheranului, scrie time.com.
Oficialii israelieni au descris atacurile ca fiind o operațiune preventivă menită să paralizeze capacitatea Iranului de a construi o armă nucleară, în urma a ceea ce au numit o expansiune bruscă și alarmantă a îmbogățirii uraniului în ultimele șase luni.
Evaluările inițiale ale pagubelor indică faptul că atacurile asupra instalației nucleare iraniene de la Natanz au fost deosebit de eficiente, întrerupând alimentarea cu energie electrică a zonei subterane unde sunt depozitate centrifugele utilizate pentru îmbogățirea uraniului, au declarat vineri Forțele de Apărare Israeliene într-un comunicat. Natanz a fost centrul infrastructurii nucleare iraniene și locul unde a fost produsă o mare parte din combustibilul de uraniu al țării.
Vineri seara, mass-media de stat iraniană a raportat că Israelul a început să lovească celălalt important sit de îmbogățire a uraniului din Iran, Fordow, care este îngropat adânc într-un munte și este considerat aproape impenetrabil pentru atacurile aeriene convenționale.
Primul ministru Benjamin Netanyahu a calificat campania drept „un atac la capul programului de înarmare nucleară al Iranului” și a declarat că aceasta va continua „câte zile va fi nevoie” pentru a elimina amenințarea. Vineri seara au fost raportate explozii deasupra Ierusalimului și Tel Avivului, în timp ce Iranul a lansat un amplu atac de represalii împotriva Israelului.
Iranul a insistat că nu dezvoltă o bombă și că programul său nuclear rămâne nearmat, având scopuri pașnice, de producere a energiei, deși inspectorii internaționali au găsit dovezi din ce în ce mai numeroase care contrazic acest lucru. Agenția de control nuclear a Națiunilor Unite a raportat că stocul Iranului de uraniu îmbogățit în proporție de 60% – puțin sub nivelul necesar pentru fabricarea armelor – a crescut suficient pentru a produce mai multe bombe, dacă ar fi îmbogățit în continuare. Analiștii spun că Iranul ar putea produce teoretic materialul necesar pentru o bombă în doar o săptămână și că nicio altă țară nu dispune de un astfel de nivel de uraniu fără un program de arme nucleare.
„Aceasta a fost într-adevăr o măsură de ultimă instanță”, spune Matt Kroenig, directorul senior al Centrului Scowcroft pentru securitate internațională al Atlantic Council, care a lucrat în Departamentul Apărării și în comunitatea de informații în timpul administrațiilor Bush, Obama și Trump. „Nu mai aveau timp. Cele mai bune estimări arătau că Iranul avea nevoie de aproximativ o săptămână pentru a produce materialul necesar fabricării unei bombe.”
Cum a ajuns programul nuclear al Iranului atât de departe?
Călătoria nucleară a Iranului a început cu sprijinul american. În 1957, Statele Unite au ajutat la lansarea programului de energie atomică al Iranului în cadrul inițiativei „Atomi pentru pace” a președintelui Eisenhower, când cele două națiuni erau aliate. În anii 1970, Iranul lucra la reactoare nucleare cu ajutorul SUA și al Europei, dar acest parteneriat s-a prăbușit după Revoluția Islamică din 1979.
De atunci, SUA au urmărit cu îngrijorare eforturile Iranului de a-și dezvolta capacități nucleare, în mare parte în secret. Centrul de la Natanz a fost în centrul atenției. La începutul anilor 2000, s-a descoperit că acesta făcea parte dintr-o rețea secretă de centre nucleare pe care Iranul nu le-a dezvăluit inspectorilor internaționali.
Iranul a insistat că programul său nuclear este pașnic, având ca scop producția de energie și cercetarea medicală. De asemenea, este parte la Tratatul de neproliferare nucleară al ONU, care obligă membrii să nu dezvolte arme nucleare. Însă organismele internaționale de supraveghere au avertizat cu privire la îmbogățirea uraniului de către această țară la niveluri mult peste cele necesare pentru uz civil și la ascunderea unor instalații cheie.
Tensiunile s-au intensificat când președintele Donald Trump s-a retras în 2018 din acordul nuclear cu Iranul încheiat sub președintele Barack Obama, un acord care reducea în mare parte activitatea de îmbogățire a uraniului de către Iran, limita stocurile de uraniu și supunea instalațiile la inspecții internaționale riguroase. Trump a calificat acordul drept „un dezastru” și a inițiat în schimb noi sancțiuni împotriva regimului pentru a-i paraliza economia.
Iranul a răspuns însă prin abandonarea treptată a restricțiilor impuse de acord și prin intensificarea activității de îmbogățire a uraniului. De asemenea, a îndepărtat toate echipamentele Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) care fuseseră instalate pentru supraveghere și monitorizare. Până în 2024, Iranul a reluat operațiunile la Natanz și Fordow într-un ritm nemaiîntâlnit în ultimul deceniu, instalând centrifuge mai performante și îmbogățind uraniu până la 60%, un nivel alarmant de aproape de puritatea de 90% necesară pentru fabricarea unei arme nucleare.
În ultimele luni, oficialii iranieni au confirmat că construiesc o a treia instalație de îmbogățire, adâncind și mai mult îngrijorările că Teheranul se pregătește să-și ducă programul nuclear în subteran, departe de diplomația sau atacurile viitoare.
„Există doar trei instalații nucleare cheie [în Iran]”, spune Jonathan Panikoff, fostul adjunct al serviciului național de informații pentru Orientul Apropiat din cadrul Consiliului Național de Informații, referindu-se la Natanz, Fordow și Isfahan. „Dacă vor reuși să distrugă aceste trei instalații, programul nuclear al Iranului va fi cu adevărat dat înapoi.”
Ar putea Iranul să construiască o armă nucleară și cât de repede?
Din punct de vedere tehnic, Iranul nu a construit încă o armă nucleară. Dar infrastructura și know-how-ul există, spun analiștii.
Înainte de atacurile Israelului, AIEA a constatat că Iranul ar putea îmbogăți suficient uraniu pentru o bombă în aproximativ o săptămână. Asta înseamnă că, în cinci luni, Iranul ar fi putut avea suficient pentru 22 de arme nucleare. Cu toate acestea, analiștii notează că uraniul singur nu este suficient pentru o armă nucleară viabilă și că ar fi nevoie de timp suplimentar pentru a o fabrica.
De ce Israelul și SUA se opun unui Iran nuclear
Netanyahu consideră că un Iran dotat cu arme nucleare reprezintă o amenințare existențială, susținând că liderii iranieni au cerut în mod deschis sfârșitul statului israelian și au acordat sprijin grupurilor precum Hezbollah și Hamas.
„Acum 80 de ani, evreii au fost victimele unui Holocaust comis de regimul nazist. Astăzi, statul evreu refuză să fie victima unui Holocaust nuclear comis de regimul iranian”, a declarat Netanyahu vineri.
Pentru Israel, teama nu este doar un atac nuclear direct, ci și faptul că Iranul ar putea acționa mai agresiv în întreaga regiune sub protecția unei forțe de descurajare nucleară.
Trump, un aliat puternic al Israelului, a insistat că Iranul „nu poate avea arme nucleare” și a prezentat acest moment ca o posibilă „a doua șansă” pentru conducerea Iranului de a ajunge rapid la un acord privind limitarea programului său nuclear, pentru a evita distrugeri suplimentare „înainte de a nu mai rămâne nimic și pentru a salva ceea ce a fost odată cunoscut sub numele de Imperiul Iranian”.
Cum a fost afectat programul nuclear al Iranului?
Atacurile Israelului de vineri au marcat primul atac deschis asupra infrastructurii nucleare centrale a Iranului. Deși rămâne neclar cum va fi afectat în cele din urmă programul nuclear al Iranului, șeful AIEA, Rafael Grossi, a declarat vineri Consiliului de Securitate al ONU că Natanz, instalația din centrul ambițiilor nucleare ale Iranului, a fost distrusă în atacuri. Alte instalații nucleare importante nu au fost inițial lovite, deși Grossi a menționat ulterior că „autoritățile iraniene ne informează despre atacuri asupra altor două instalații, și anume uzina de îmbogățire a combustibilului de la Fordow și cea de la Isfahan”.
Mai mulți oficiali militari iranieni de rang înalt au fost, de asemenea, uciși în atacuri, potrivit mass-media afiliate statului, printre care șase oameni de știință nucleari și forțe de securitate însărcinate cu protejarea siturilor nucleare.
Analiștii notează însă că Iranul probabil că încă deține o mare parte din expertiza și echipamentele sale. O demontare completă a infrastructurii nucleare iraniene ar necesita probabil o campanie susținută, care să implice nu numai forța aeriană, ci și războiul cibernetic, operațiuni de informații și, eventual, forțe terestre.
Chiar și așa, situl Fordow, adânc îngropat la aproape 800 de metri în interiorul unui munte, ar putea fi inaccesibil pentru armamentul actual al Israelului. Se crede că numai SUA deține cele mai avansate bombe capabile să penetreze în mod fiabil astfel de situri, spune Panikoff.
Comentează