Premium
Presa care a stat mai mult prin curte pe la Modrogan, în vremurile de glorie ale PDL, a auzit pesemne povestea ”buldogului” Blaga, rămas cu colții înfipți în turul pantalonilor lui Oprescu, ca în celebrul clip de campanie care l-a poziționat dominant pe câștigătorul alegerilor la București din 2008. Cam cu atât s-a ales Blaga, cu o poreclă dată de Traian Băsescu, pentru a sublinia loialitatea și îndârjirea camaradului pedist. Nimic altceva.
Cine ar fi putut candida atunci? Ar fi putut candida Adriean Videanu, primar în funcție, demolat de presă pentru ”borduriadă”, dar, totuși, omul care a dat drumul marilor proiecte din Capitală, la care Oprescu a tăiat voios panglica ani de zile, până și-a mai luat și un al doilea mandat.
Gurile rele zic că Videanu s-a lăsat deliberat terfelit în cei aproape patru ani de mandat, pentru că spera la mai mult sau pentru că a fost lăsat să spere la mai mult. Videanu avea ambiții mai mari decât două mandate la Primăria Bucureștilor. El voia funcția de premier, o poziție în care credea că și-ar putea desfășura mai bine talentele sale de comunicare și viziunea economică. Să nu uităm că Videanu a participat la scrierea tuturor programelor de guvernare din 2004 până la desființarea prin absorbție a PDL.
Ei, bine, gurile rele spun și că, în realitate, Băsescu nu și l-a dorit pe Blaga victorios în 2008. S-ar zice că poveștile de felul ăsta vin din zona lui Blaga, veșnic dispus să arunce vina pe alții pentru eșecurile sale. Dar poate că n-a fost tocmai o justificare. De ce l-ar fi vrut Băsescu pe Blaga Primar la București, adică a doua funcție aleasă și cea care l-a propulsat pe Băsescu însuși în cea mai înaltă funcție din stat? Sigur, nu s-ar fi gândit că Blaga îi va cere locul la prezidențialele din 2009, dar cu siguranță că Blaga și-ar fi dorit să fie succesorul lui Băsescu în 2014, după ce va mai fi câștigat un mandat la București.
E posibil că Traian Băsescu să se fi gândit de pe atunci la succesor. E la fel de posibil că Băsescu, un bun cunoscător al tovarășilor de drum, simțise că va veni vremea când autoritatea îi va fi contestată și Blaga se va pune vârf de lance, ceea ce s-a și întâmplat mulți ani mai târziu.
Atunci cu aceeași măsură ar trebui judecat și sprijinul lui Iohannis, fățiș, pentru Cristian Bușoi.
Citește și Cine va fi candidatul PNL la București. Și alte posibile surprize
În cazul lor situația e și mai complicată decât în cazul tandemului Băsescu-Blaga. Pentru că Blaga ar fi fost ales cu un an înainte de o nouă candidatură a lui Băsescu. Bușoi ar fi ales cu trei ani și jumătate înaintea unei probabile noi candidaturi a lui Iohannis. Trei ani și jumătate în care s-ar putea întâmpla multe lucruri, unele destul de previzibile, pentru că sunt legi aproape naturale ale politicii. Iohannis s-ar eroda în funcție, Bușoi, mai proaspăt și probabil mai dinamic decât actualul șef al statului, ar fi pe val în 2019, de pe poziția Primarului General al Capitalei.
Să ne uităm la Oprescu, bunăoară. Doar o ”nevinovată” șpagă l-a răsturnat din scaun în anul al șaptelea de mandat, chiar și așa el rămânănd încă popular în rândul bucureștenilor.
De ce și-ar dori deci Iohannis în 2019 să aibă o concurență serioasă pentru funcția de președinte al țării? Mai ales că el îi știe pe liberali. Niciodată liberalii nu au ezitat să-și ”ucidă” liderul, atunci când au simți că nu-i poate duce la victorie. Chiar Iohannis a fost beneficiarul unei asemenea mașinațiuni în 2014. Stolojan a cunoscut aceeași experiență în 2000, iar Antonescu în 2009. Fiecare a venit pe un val de contestare a fostului lider de partid.
Vrea cu adevărat Iohannis ca liberalii să-și trimită un om cu șanse să câștige Primăria Generală? Sau își dorește un băiat bun, care să facă o figură frumoasă în campanie, dar care, ghinion!, să piardă cursa? Care dintre cele două ar conveni mai mult planurilor sale pe termen lung?
