Uniunea Europeană a pus bazele unei uniuni economice solide prin introducerea monedei unice – euro. Deși majoritatea statelor membre au făcut deja pasul spre moneda comună, șapte țări, inclusiv România, continuă să folosească valutele naționale, preferând astfel un control mai mare asupra politicilor monetare interne.
Uniunea Europeană este alcătuită din 27 de state cu particularități culturale, economice și geografice diferite, ceea ce înseamnă că o monedă unică vine la pachet atât cu beneficii, cât și cu provocări. Adoptarea euro implică aplicarea unei politici monetare centralizate, controlate de Banca Centrală Europeană. Aceasta poate fi benefică pentru unele economii, dar mai puțin potrivită pentru altele, în funcție de nevoile locale.
Țările care aleg să-și păstreze moneda națională, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Ungaria, Polonia, România și Suedia, o fac pentru a menține o autonomie mai mare în decizii economice importante. Acest lucru le permite să își adapteze politicile monetare în funcție de contextul intern, să gestioneze mai eficient inflația, datoriile sau cursul de schimb, și chiar să își devalorizeze moneda atunci când este necesar, potrivit „Investopedia”.
Dintre cele șapte, Danemarca este singura țară care beneficiază de o derogare oficială privind adoptarea euro. Celelalte state sunt obligate să treacă la moneda comună atunci când îndeplinesc criteriile de convergență, însă acest proces poate fi amânat în funcție de circumstanțele economice.
Periodic, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană evaluează dacă statele care nu au adoptat euro sunt pregătite să facă acest pas. Dacă o țară consideră că a atins maturitatea economică necesară, poate solicita evaluarea în afara acestor cicluri obișnuite.
Până atunci, pentru țări ca România, păstrarea leului rămâne o alegere strategică într-un peisaj economic în continuă schimbare.
Comentează