Pierderea memoriei nu este un efect inevitabil al îmbătrânirii, ci rezultatul unor procese moleculare specifice din creier, iar acestea pot fi corectate. Este concluzia a două studii recente realizate la Virginia Tech, care sugerează că modificarea anumitor mecanisme celulare ar putea îmbunătăți memoria la vârsta înaintată.
Coordonatorul cercetării, profesorul asociat Timothy Jarome, a explicat că fenomenul este reversibil în anumite condiții: „Pierderea memoriei afectează mai mult de o treime dintre persoanele peste 70 de ani și reprezintă un factor major de risc pentru Alzheimer. Studiul nostru arată că declinul memoriei este legat de schimbări moleculare specifice, care pot fi țintite și corectate.”
Cercetările au fost efectuate pe șobolani, un model standard în neuroștiințe pentru studierea îmbătrânirii cognitive.
Cum funcționează mecanismul molecular care influențează memoria
În primul studiu, publicat în Neuroscience, echipa condusă de Jarome și doctoranda Yeeun Bae a analizat un proces numit poliubiquitinare K63 — un sistem care reglează modul în care proteinele din creier comunică între ele. Odată cu vârsta, acest proces devine disfuncțional în două regiuni-cheie: hipocampul (responsabil de formarea amintirilor) și amigdala (implicată în memoria emoțională).
„Am observat că ajustarea procesului K63, prin instrumente de editare genetică ARN, a îmbunătățit semnificativ performanțele de memorie la animalele în vârstă.” a spus Jarome.
O genă reactivată, o memorie reînviată
Al doilea studiu, publicat în Brain Research Bulletin, a vizat o genă numită IGF2, care sprijină formarea memoriei. Odată cu îmbătrânirea, activitatea acestei gene scade, fiind „dezactivată” printr-un proces numit metilare a ADN-ului.
Prin folosirea sistemului CRISPR-dCas9, cercetătorii au reușit să elimine aceste etichete chimice, reactivând gena. Rezultatul a fost spectaculos: șobolanii mai în vârstă au înregistrat o îmbunătățire clară a memoriei.
„Practic, am reactivat gena. Animalele vârstnice s-au descurcat mult mai bine după intervenție. Momentul aplicării este esențial – la cele de vârstă mijlocie, fără deficite cognitive, nu s-au observat efecte.” a adăugat Jarome.
Concluzia cercetătorilor
Rezultatele sugerează că pierderea memoriei la vârsta înaintată nu este determinată de un singur mecanism, ci de interacțiunea complexă a mai multor procese moleculare care pot fi țintite prin terapii genetice de nouă generație.
Aceste descoperiri, scrie EurekAlert, oferă o nouă perspectivă asupra modului în care știința ar putea, într-o zi, să inverseze efectele îmbătrânirii cerebrale.
Comentează