Cercetătorii francezi au reconstituit `arborele genealogic` al meteoriţilor

Cercetătorii dintr-o echipă franceză au reconstituit "arborele genealogic" al condritelor de tip L, unii dintre cei mai comuni meteoriţi descoperiţi pe Pământ , care ar fi legaţi de cel puţin trei familii de asteroizi, informează AFP, potrivit Agerpres.

Se estimează că aproximativ 30.000 de meteoriţi lovesc planeta noastră în fiecare an. Aceştia provin dintr-un corp-părinte, cum ar fi o planetă sau un asteroid, de pe care au fost smulşi în urma unui impact puternic cu un alt obiect ceresc.

De câteva decenii, oamenii de ştiinţă încearcă să facă legătura între aceste resturi şi corpurile cereşti din care provin, în special cu familiile de asteroizi care alcătuiesc centura situată între Marte şi Jupiter.

Într-un studiu publicat vineri în revista Nature Astronomy, cercetătorii francezi de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală, Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS), Universitatea Sorbona, Centrul de Cercetări Petrografice şi Geochimice din Nancy şi Observatorul "Coasta de Azur" au examinat condrite L cu un conţinut mediu de fier.

Aceşti meteoriţi reprezintă 35% din totalul celor găsiţi pe Terra, dar originea lor rămâne "foarte controversată" în comunitatea ştiinţifică, a declarat Marine Ciocco, principala autoare a studiului.

Autorii au analizat opt condrite L colectate din China, Australia şi deşertul Sahara, care au particularitatea de a prezenta numeroase urme ale şocurilor suferite în timpul expulzării lor în spaţiu. Aceste urme conţin indicii preţioase.

În timpul acelor ciocniri, temperaturile pot depăşi 2.000 de grade Celsius, topind local roca. "Mineralul este complet reformat, iar radiocronometrele - perechi de atomi care permit datarea acestuia - sunt resetate", indicând vârsta ejectării meteoritului, a explicat Marine Ciocco.

În funcţie de durata lor, aceste ciocniri creează, de asemenea, disparităţi chimice în minerale, ceea ce permite deducerea dimensiunii asteroidului-părinte, a adăugat ea.

Cascadă colizională

Cercetătorii au utilizat, de asemenea, datele colectate în urma căderilor recente de meteoriţi, pentru a le reconstitui traiectoria şi a estima regiunea de provenienţă din centura principală de asteroizi din Sistemul Solar. Scopul era acela de a căuta obiecte cereşti care au o compoziţie compatibilă cu cea a condritelor L.

Rezultatele cercetătorilor francezi conturează un scenariu mai complex decât se anticipase.

Până la acest studiu, s-a crezut că meteoriţii din categoria condritelor L proveneau dintr-un corp ceresc primitiv ce avea un diametru de aproximativ 320 de kilometri, format la începutul existenţei Sistemului Solar în urmă cu 4,5 miliarde de ani, înainte de a suferi o perturbare majoră în urmă cu 470 de milioane de ani.

Însă autorii noii cercetări propun mai degrabă un scenariu de "cascadă colizională", cu ciocniri petrecute în urmă cu 4,5 miliarde, 4,47 miliarde, 700 milioane, 470 milioane şi 100 de milioane de ani. Acele ciocniri au creat "cel puţin trei familii de asteroizi" din care ar proveni resturile găsite pe Pământ.

Condritele vechi de 470 de milioane de ani ar rezulta din două coliziuni distincte pe Gefion 2 şi pe Juno, cel din urmă fiind unul dintre cei mai mari asteroizi aflaţi în centura dintre Marte şi Jupiter, care încă trimite în mod regulat astfel de resturi pe Terra.

Aceste coliziuni concomitente au provocat un flux de meteoriţi, ale căror urme au fost găsite în straturi geologice datând de la sfârşitul perioadei geologice Ordovician, în urmă cu 466 de milioane de ani.

Acela a fost un moment cheie în istoria planetei noastre, marcat de o perioadă glaciară şi de prima extincţie în masă, când viaţa de pe Terra era exclusiv marină.

Întunecând atmosfera terestră, ploaia de meteoriţi ar fi putut reprezenta unul dintre factorii care au contribuit la acea răcire cu consecinţe cataclismice.

Un alt episod glaciar, Criogenianul, s-a produs pe Terra în urmă cu 700 de milioane de ani, adică data identificată de echipa de cercetători francezi pentru o altă coliziune, care ar fi dus la formarea familiei de asteroizi Nysa-Polana. Cercetătorii au sugerat şi în acest caz "o legătură potenţială între aceste fenomene climatice şi aporturile meteoritice", a explicat Marine Ciocco.