Telescopul spațial James Webb a surprins imagini spectaculoase și neașteptate în atmosfera superioară a lui Saturn, dezvăluind structuri care par să sfideze înțelegerea actuală a planetelor gazoase. Observațiile, publicate recent în Geophysical Research Letters, ridică întrebări fundamentale despre procesele care guvernează atmosfera gigantului cu inele.
Echipa condusă de Tom Stallard, de la Universitatea Northumbria, a folosit spectrograful infraroșu NIRSpec pentru a analiza straturile superioare ale atmosferei saturniene. Modelele teoretice preziceau emisii infraroșii uniforme, în special în regiunea furtunii hexagonale de la polul nord – una dintre cele mai emblematice structuri atmosferice din Sistemul Solar. Rezultatele au fost însă cu totul diferite.
În locul semnalelor „clasice”, James Webb a detectat formațiuni enigmatice, aflate la aproximativ 1.100 de kilometri deasupra „suprafeței nominale” a planetei, în zona ionosferei. Cercetătorii le-au denumit „perle întunecate”, regiuni care absorb lumina infraroșie într-un mod neobișnuit, distinct de orice fenomen atmosferic cunoscut. Aceste structuri, aflate la distanțe mari unele de altele, par totuși interconectate prin mecanisme încă invizibile și se deplasează lent prin plasma ionizată ce înconjoară planeta.
Comportamentul lor contrazice toate modelele existente. În timp ce formațiunile atmosferice obișnuite urmează tipare dictate de rotația planetei și de vânturi, „perlele” par să fie ghidate de alte legi, notează AGU - Advancing Earth and Space Sciences.
La circa 500 de kilometri mai jos, în stratosferă, telescopul a descoperit o altă anomalie: o structură în formă de stea, asimetrică, fără precedent. Interesant este că regiunile întunecate din ionosferă par să se suprapună peste „brațele” acestei stele, sugerând o posibilă legătură între fenomenele observate la altitudini diferite.
Această corelație ridică o întrebare esențială: este vorba despre o cauzalitate între două evenimente atmosferice distincte sau doar o coincidență spațială? Misterul devine și mai adânc când este privit în contextul celebrei furtuni hexagonale de la polul nord al lui Saturn – o formațiune de aproape 29.000 de kilometri înălțime, descoperită de sonda Voyager în 1980 și observată ulterior de Cassini între 2004 și 2017.
Deși mecanismele care mențin forma perfect geometrică a acestei furtuni rămân doar parțial înțelese, noile date sugerează că interacțiunile dintre hexagon și straturile superioare ale atmosferei ar putea fi mult mai complexe decât s-a crezut.
Cercetătorii iau în calcul ipoteza că „perlele întunecate” ar putea fi rezultatul interacțiunilor dintre magnetosfera uriașă a lui Saturn și gazele atmosferice aflate în rotație rapidă. Aceleași procese ar putea alimenta și aurorele polare ale planetei, fenomene spectaculoase, dar încă insuficient înțelese.
De asemenea, structura în formă de stea ar putea reprezenta o amprentă a hexagonului polar, un indiciu al felului în care dinamica de la pol influențează straturile inferioare ale atmosferei.
Comentează