Charlotte Prodger, o artistă stabilită la Glasgow, a câștigat reputatul premiu Turner, dedicat creatorilor de gen britanici, după ce juriul a lăudat lucrarea ei video "Bridgit", filmată exclusiv cu camera de la telefonul mobil, ca "neașteptat de exuberantă", arată publicația The Guardian, potrivit Mediafax.
Lucrarea "Bridgit" a fost filmată în întregime pe telefon în 2017 și cele 32 de minute adună din secvențe surprinse pe mare și în tren, în spitale și pe stradă, cu un comentariu legat de amintiri, de poveștile celor pe care îi întâlnea și de propria sa căutare în termenii identității, de la mitologie la cotidian.
Prodger a filmat timp de un an pentru lucrare și a inclus imagini surprinse acasă și în călătorii. Povestea care însoțește imaginile este legată atât de maturizarea, în anii '90, pentru artista cu o identitate queer, cât și reacții ale celor care nu puteau să își dea seama dacă au de-a face cu un băiat sau cu o fată. Artista a explicat faptul că lucrarea sa este legată de fluiditatea identității din perspectiva queer, o explorare a intersecțiilor dintre peisaj, corp, tehnologie și timp.
Secvențele alese "capătă o materialitate specială, aproape sculpturală, pe telefon. Poți să-l întorci în mijlocul filmării, îți intră degetele în imagine, sunt chiar acolo, poți să vezi sângele care îți circulă prin degete dacă atingi camera, poți să modifici focalizarea atunci când pui degetul pe ecran. Când filmezi un peisaj și vântul declanșează micul microfon până la maxim. Atunci când filmezi un cadru static, poți să vezi cum respiri", a explicat artista în filmul de prezentare al nominalizării.
Prodger a primit distincția, însoțită de suma de 25.000 de lire sterline, de la scriitoarea Chimamanda Ngozi Adichie.
Artista produce lucrări bazate pe imagini în mișcare de două decenii, dar nu era tocmai celebră înaintea decernării premiului.
Alex Farquharson, directorul muzeului Tate Britain, președintele juriului, a precizat, marți seară, că modalitatea prin care creează Prodger reprezintă “cel mai profund mod de utilizare a unui aparat atât de banal cum este camera de iPhone pe care l-am văzut până acum în artă".
Prodger, în vârstă de 44 de ani, a fost premiată pentru expoziția ei de la Bergen Kunsthall din Norvegia, care a inclus două lucrări video, "Bridgit" și "Stoneymollan Trail". Primul dintre acestea este prezentat la Tate Britain în expoziția dedicată premiului Turner.
Criticii au remarcat faptul că este o lucrare greu de clasificat, analizând într-un mod care pare întâmplător concepte legate de clasă, gen, sexualitate și mitologie.
Juriul a avut nevoie de nu mai puțin de patru ore pentru a stabili câștigătorul.
Citește și: Scrisoarea lui Albert Einstein despre Dumnezeu a fost vândută pentru suma de 2,89 de miloane de dolari
Toți artiștii nominalizați în acest an pentru premiul Turner au lucrat cu imagini video, fiecare folosind o abordare politică.
Favoriți au fost cei din grupul Forensic Architecture (Arhitectură legistă), un colectiv de artiști descris drept o "agenție de detectivi arhitecturali", care investighează crimele comise de stat și abuzurile la adresa drepturilor omului în lume. Grupul stabilit la Goldsmith aparține de Universitatea din Londra și este compus din arhitecți, cineaști, jurnaliști, arheologi, savanți, avocați și dezvoltatori de software. Pentru premiul Turner, grupul a expus rezultatul unei investigații pe care a întreprins-o în legătură cu moartea unor oameni după un raid al poliției israeliene în 2017 asupra unui sat de beduini din deșertul Nagev.
În zona nonconformismului, pentru care artiștii premiați cu Turner sunt celebri, cel mai apropiat de așteptările publicului era Luke Willis Thompson, artist din Noua Zeelandă, dintr-o familie cu rădăcini în Europa și în insulele Fiji. Lucrarea sa "Autoportret", un film mut care o urmărea pe Diamond Reynolds, prietena lui Philando Castile, care a fost ucis de polițiști în statul american Minnesota, a declanșat proteste. Un grup care purta tricouri cu mesajul "Viețile negre nu se pierd pentru profit" a ocupat o expoziție a lui Thompson în septembrie.
Al patrulea artist nominalizat a fost Naeem Mohaiemen, care a prezentat două filme de câte 90 de minute. Unul dintre ele înfățișa viața unui om care locuia singur într-un aeroport părăsit, al doilea se concentra asupra unor momente din istoria statului Bangladesh.
Din juriul care a decis câștigătorul au făcut parte Oliver Basciano, critic de artă, Elena Filipovic, directorul Kunsthalle Basel, Lisa Le Feuvre, director executiv al fundației Holt-Smithson, și romancierul Tom McCarthy.
Premiul Turner răsplătește din 1985 creația unui artist vizual britanic.
Împrumutând numele celebrului pictor romantic, premiul a fost acordat între 1991 și 2016 numai creatorilor care nu împliniseră încă vârsta de 50 de ani, dar la această regulă s-a renunțat în 2017, când laureata a fost Lubaina Himid.
Considerat una dintre cele mai reputate distincții din lumea artistică de astăzi, trofeul a mai fost atribuit unor artişti care au devenit între timp adevărate legende contemporane, precum Antony Gormley, Damien Hirst şi Anish Kapoor.
