Premium
Preşedintele american Donald Trump este renumit pentru tweet-ul „războaiele comerciale au fost bune, şi uşor de câştigat“ postat în 2018 când acesta a început să impună tarife pe importuri din China. Se pare însă că acesta s-a înşelat în ambele privinţe, scrie Bloomberg.
Chiar înainte ca pandemia să genereze cea mai profundă recesiune de la Marea Criză, China rezista în faţa loviturilor tarifelor lui Trump, iar odată ce aceasta a adus virusul sub control, cererea de echipamente medicale şi echipamente pentru munca de la distanţă i-a crescut excedentul comercial cu SUA în pofida tarifelor. Abordarea mai dură adoptată de Trump nu a mers aşa cum acesta sperase, însă preşedintele lasă succesorului său Joe Biden o schemă cu ce a mers şi ce nu a mers.
Trump a promis în timpul campaniei din 2016 să înceapă foarte rapid să „inverseze“ deficitul comercial pe bunuri cu SUA, ignorând economiştii care spun că deficitele bilaterale nu sunt atât de importante. Totuşi, deficitul cu China a crescut de atunci, atingând 287 mld. $ în primele 11 luni din 2020. Menţinerea deficitului a demonstrat cât de dependente sunt companiile de vasta capacitate de producţie a companiilor.
Trump a afirmat în repetate rânduri că includerea Chinei în OMC în 2001 a generat o creştere puternică a economiei acesteia, un rezultat considerat de acesta nedrept. După ce au scăzut timp de doi ani la rând în 2015 şi 2016, exporturile chineze au crescut în fiecare an după ce Trump a venit la putere. Faptul că exporturile au fost puţin afectate după patru ani de război relevă soliditatea capacităţii de producţie a Chinei.
Guvernul anunță indexarea salariului minim și majorarea pensiilor cu rata inflației
Trump a declarat că tarifele vor încuraja producătorii americani să-şi mute producţia înapoi acasă, însă dovezile că un astfel de lucru ar avea loc sunt puţine.
Trump a pretins că tarifele au dat un impuls economiei americane, aducând Chinei cel mai „prost an din peste 50 de ani“ în 2019. Totuşi, impacturile economice directe au fost reduse în raport cu dimensiunea economiilor celor două ţări.
Trump a susţinut în mod repetat că China este cea care plăteşte pentru tarife, însă economiştii au fost surprinşi să afle că exportatorii chinezi nu au redus în generat preţurile după introducerea tarifelor. Acest lucru a însemnat că firmele şi consumatorii americani au fost cei care au suportat costurile.
Administraţia Trump a pretins că tarifele îi vor forţa pe chinezi să introducă reforme care să fie în avantajul companiilor americane, însă cea mai mare victorie înregistrată de aceasta ca parte a acordului comercial a fost o promisiune a chinezilor de a întări protecţiile în domeniul proprietăţii intelectuale, însă acestea sunt probabil oricum în interesul Chinei.
Acum preşedintele-ales Biden va trebui să decidă dacă va duce mai departe războiul comercial. Într-un interviu recent, acesta a declarat că nu va anula tarifele imediat, revizuind în schimb prima fază a acordului comercial.
Comparativ cu tarifele, un conflict mai amplu legat de tehnologie este ceea ce stârneşte îngrijorarea Chinei. Deocamdată, impactul acţiunilor americane a fost de accelerare a eforturilor Beijing-ului către atingere auto-suficienţei tehnologice.
