Ultima dată când oamenii au pășit pe Lună a fost în timpul misiunii Apollo 17 a NASA, în decembrie 1972. Acest moment este adesea considerat apogeul programului spațial american. Pe atunci, cursa spațială Apollo-Sovietică era o luptă din timpul Războiului Rece pentru prestigiul global, dominația științifică și simbolismul ideologic, scrie bgr.com.
Astăzi, se conturează o nouă rivalitate lunară, de data aceasta între Statele Unite și China. Paralelele sunt izbitoare: două superputeri care promovează tehnologii de ultimă generație, se întrec în termene limită și revendică influența în afara Pământului. Și de data aceasta, nu există nicio garanție că SUA va ieși învingătoare.
Cu toate acestea, contextul este puțin diferit de data aceasta. Diviziunea geopolitică ascuțită a Războiului Rece a cedat locul unui peisaj mai multipolar și mai competitiv, în care actorii comerciali, alianțele și politica internă joacă un rol din ce în ce mai important. Mai mult, SUA trebuie astăzi să facă față priorităților bugetare în schimbare, unei baze industriale fragmentate și dependenței de parteneri privați. În același timp, China urmărește o strategie pe termen lung, condusă de stat, cu mai puține contracte publice. Dacă China reușește să trimită astronauți pe Lună înaintea NASA, implicațiile vor depăși cu mult simplele urme lunare.
De ce întârzie NASA?
China și-a stabilit un obiectiv clar pentru programul său lunar: să trimită astronauți pe Lună înainte de 2030. Informațiile publice indică o abordare cu lansare dublă. O navă spațială cu echipaj, Mengzhou, și un modul lunar separat, Lanyue, vor fi lansate cu rachetele grele Long March 10. După întâlnirea în orbita lunară, modulul va transporta doi taikonauți la suprafață.
Între timp, programul Artemis al NASA, conceput ca bilet de întoarcere al agenției pe Lună, a întâmpinat întârzieri repetate. Cele mai recente ajustări plasează misiunea Artemis II în aprilie 2026 și aterizarea lunară undeva în 2027. Problemele tehnice au încetinit progresul, iar inginerii încă lucrează pentru a remedia problemele cu scutul termic al Orion, care protejează echipajul în timpul reintrării în atmosfera Pământului. Aceste provocări au forțat NASA să revizuiască atât proiectul, cât și programul misiunii.
În același timp, bugetul NASA a fost supus unei presiuni crescânde. În timp ce agenția s-a concentrat mai mult pe explorare, anumite misiuni științifice și programe de infrastructură au suferit reduceri sau amânări. Acest lucru pune o presiune enormă asupra contractorilor și subminează continuitatea echipelor de ingineri. Programul Artemis trebuie, de asemenea, să se adapteze la schimbarea priorităților de la o administrație americană la alta, ceea ce face mai dificilă menținerea angajamentelor stabile pe termen lung.
NASA se bazează pe SpaceX pentru a o ajuta în această perioadă dificilă de schimbare a politicilor. Nava spațială Starship a SpaceX are responsabilitatea de a transporta în siguranță astronauții pe suprafața Lunii cu ajutorul sistemului de aterizare umană pe care îl dezvoltă. Cu toate acestea, Starship necesită realimentare în orbită, andocare și transferuri de echipaj, toate sistemele care nu funcționează încă în mod fiabil.
Până în prezent, zborurile de testare au întâmpinat multe eșecuri, iar logistica complexă a transferurilor de combustibil criogenic în spațiu rămâne nedovedită. Pe scurt, agenția urmează o cale îngustă și riscantă, în timp ce progresul Chinei continuă să se accelereze.
Ce se va întâmpla dacă China va câștiga cursa către Lună?
În august 2025, China a testat Lanyue într-o simulare la sol care reproduce condițiile de la suprafața Lunii, confirmând că operațiunile de coborâre și urcare ar putea funcționa pe teren real. Testele de propulsie pentru racheta Long March 10 au rămas, de asemenea, în grafic. Între timp, misiunile robotizate precursoare, precum Chang'e-7, planificate pentru 2026, au ca scop studierea polului sud lunar și identificarea depozitelor de gheață de apă, punând bazele pentru viitoarele misiuni umane.
Deși aceste etape rămân ambițioase și ar putea întâmpina obstacole tehnice sau financiare, planificarea centralizată și sprijinul politic constant al Chinei îi conferă un avantaj structural față de NASA, care se confruntă cu schimbări de priorități și modificări administrative.
Aterizarea oamenilor pe Lună ar avea o importanță simbolică și strategică imensă
Din punct de vedere politic, ar consolida legitimitatea Partidului Comunist Chinez și ar proiecta China ca o putere spațială de prim rang. În comerț și diplomație, ar putea atrage alte națiuni în inițiativele lunare ale Chinei, cum ar fi propunerea de stație internațională de cercetare lunară, și ar putea influența regulile de guvernanță a resurselor lunare. Din punct de vedere științific, stăpânirea operațiunilor lunare cu echipaj uman ar putea stimula progresele în domeniul propulsiei, al materialelor și al utilizării resurselor in situ, oferind Chinei un potențial avantaj în infrastructura extraterestră.
Atingerea acestui obiectiv ar putea, de asemenea, să schimbe echilibrul global în domeniul tehnologiei spațiale, cu implicații potențiale pentru securitatea națională. Acest lucru se datorează faptului că tehnologiile lunare avansate pot avea aplicații cu dublă utilizare în operațiunile satelitare, sistemele de rachete și supravegherea strategică.
În medicină, China ar putea obține un avantaj în cercetarea medicală spațială, studiind fiziologia umană, protecția împotriva radiațiilor și sistemele de susținere a vieții în moduri care ar putea accelera inovațiile medicale atât spațiale, cât și terestre. Realizarea unei aterizări lunare cu echipaj uman ar remodela percepția asupra leadershipului spațial pentru decenii întregi. Chiar dacă SUA rămân un actor major, dominația lor în explorarea spațială ar fi pusă în fața unei provocări clare.
Comentează