Premium
Irinel Popescu, celebrul chirurg anchetat pentru corupţie şi care ar fi vrut să dea mită 100.000 de euro la DNA ca să scape de dosare, a fost numit într-un post important de ministrul Cercetării, Sebastian Burduja. Replica lui Irinel Popescu, la finalul articolului.
Medicul face parte din octombrie 2022 din Consiliul Național al Cercetării Științifice, care este cel mai înalt organism național din domeniul cercetării, scrie G4Media.
Ordinul de ministru a fost înnoit în februarie 2023.
Ministrul Sebastian Burduja susţine însă că „pentru această poziție se organizează concurs, iar Irinel Popescu a fost singurul candidat la specializarea medicină. A dat declarație pe proprie răspundere că nu a avut abateri în cercetarea științifică și că nu a fost condamnat penal și a fost considerat eligibil.
Nu am știut de această situație. Dacă aveam cea mai mică informație, căutam o soluție legală. Dacă nu demisionează, voi căuta o cale legală de revocare”.
Informațiile sunt publice
Este informaţie publică faptul că celebrul medic a fost trimis în judecată de procurorii anticorupţie, în decembrie 2021, după ce le-ar fi promis 100.000 de euro anchetatorilor din cadrul DNA pentru a scăpa de dosare.
Asta după ce acelaşi medic fusese trimis în judecată de DNA în luna martie 2021, într-un alt dosar, în care e acuzat de luare de mită şi abuz în serviciu, pentru că ar fi încheiat contracte supraevaluate, producând un prejudiciu de peste 8 milioane de euro în dauna CNAS.
Irinel Popescu este directorul Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic de la Institutul Clinic Fundeni din Bucureşti.
Replica lui Irinel Popescu
În virtutea DREPTULUI LA REPLICĂ și pentru CORECTA INFORMARE PUBLICĂ, apreciez util și necesar a face o serie de scurte precizări, după cum urmează:
1.1. Informațiile preluate de respectabila dumneavoastră publicație de la altă publicație, vizând cele 2 (două) cauze penale instrumentate inițial de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și aflate în diferite etape procesuale (cameră preliminară sau cercetare judecătorească), deși expuse în sensul celor redate în actele de sesizare a instanțelor de judecată, sunt, la bază, profund și vădit NEREALE.
1.2. Arăt astfel că GENERAREA acuzațiilor penale față de subsemnatul s-a realizat în aceste dosare penale doar printr-o expunere vădit TRUNCHIATĂ și/sau CONTRADICTORIE a situației de fapt (astfel cum voi proba în fața instanțelor judecătorești), fiind instituită față de persoana mea prezumția de VINOVĂȚIE și insistându-se (în mod voit) pe conturarea unui PRETINS caracter infracțional al unor acte și fapte materiale atribuite în mod direct/indirect (într-un mod absolut abuziv) subsemnatului.
1.3. Trebuie înțeles că esența ”probatoriului” pretins administrat și pretins doveditor al săvârșirii de către subsemnatul a infracțiunilor în cauză, obținut prin practici vădit neloiale, este reprezentată DOAR de declarațiile unor martori cu identitate protejată, ale unor colaboratori sub acoperire, respectiv ale unor martori denunțători ”de profesie” utilizați de procurorii D.N.A. în anumite cauze penale, întreaga conduită a acestor jenante personaje (despre unele existând chiar informații publice în legătură cu apartenența la anumite structuri de informații) fiind caracterizată prin expuneri mincinoase ale situațiilor/împrejurărilor de fapt, menite să contureze, în mod DELIBERAT, pretinsa VINOVĂȚIE a subsemnatului.
1.4. Transmit public convingerea fermă, fundamentată chiar pe probele aflate la dosarele în discuție, că faptele care cu vădită rea-credință îmi sunt reținute la acest moment în sarcină NU EXISTĂ. NU am pretins și NU am primit vreodată bani sau alte foloase (indiferent de natura lor), NU am acceptat promisiunea unor astfel de foloase (nici direct și nici indirect, nici pentru sine și nici pentru altul), NU am promis, NU am oferit și NU am dat vreodată bani sau alte foloase (nici direct și nici indirect, nici personal și nici prin intermediari, nici ca să ”scap” de dosare penale și nici în alt scop), după cum NU am îndeplinit vreodată vreun act generator de pagube instituțiilor în care mi-am desfășurat, cu profesionalism și demnitate, cu rigoare și deplină implicare, activitatea profesională. Am certitudinea că instanțele de judecată vor concluziona în sensul constatării NEVINOVĂȚIEI mele, urmând a mă ACHITA.
1.5. Apreciez oportun a enunța în context faptul că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) C.Proc.Pen., ”orice persoană este considerată NEVINOVATĂ până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală DEFINITIVĂ” – hotărâre care, desigur, trebuie să fie pronunțată de către o instanță de judecată imparțială și independentă, pe baza unui probatoriu complex, administrat (onus probandi) exclusiv în scopul AFLĂRII ADEVĂRULUI și al justei soluționări a cauzei.
1.6. De asemenea, consider relevant a evidenția și împrejurarea că, în raport de Directiva (UE) 2016/343 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, atâta vreme cât vinovăția unei persoane suspectate sau acuzate NU a fost dovedită conform legii (respectiv printr-o hotărâre penală DEFINITIVĂ), autoritățile publice (și, în mod corelativ, orice entitate care preia informația expusă de către acestea) TREBUIE SĂ SE ABȚINĂ de la prezentarea acestor categorii de persoane ca fiind vinovate și/sau de la crearea impresiei că persoanele în cauză sunt vinovate.
