Premium
Cu siguranță nu PSD. Dar hai să ne uităm și la celelalte partide.
PNL își dorește guvernarea și, poate, sub vraja sondajului IMAS care îl dă la ~30% ar dori alegeri anticipate. Chiar și fără acel procent, PNL ar putea socoti că un rând de alegeri ar aduce o nouă vigoare, ar unifica partidul după Congres și după alegerea noului președinte de partid.
USR, însă, nu ar avea neapărat de câștigat în urma alegerilor anticipate. Partidul a obținut sub 5% la alegerile locale anticipate pe fondul slăbiciunii organizațiilor locale. Asta ne sugerează că partidul nu este gata de alegeri în teritoriu. Nici la centru lucrurile nu sunt roz bombon. USR încă nu are un nou președinte. Forurile de conducere au tras unul hăis și altul cea cu ocazia poziționării pe tema referendumului. Organizația București a trebuit practic reorganizată după ce președintele interimar Elek Levente a declarat-o în moarte clinică.
Ironia este că, din punct de vedere politic, ar fi un moment excelent pentru ca USR să beneficieze de alegeri anticipate. Acestea ar semnala colapsul sistemului politic și ar da apă la moară partidelor anti-sistem. Slăbiciunile USR ar fi mai ușor trecute cu vederea acum decât vor fi în 2020. Mai mult, USR poate beneficia din faptul că nu există un partid naționalist-populist care să aspire din electoratul radical.
USR se prea poate să nu fie pregătit nici pentru guvernare. Fără un program politic și fără tehnocrații migrați la România 100, nu este clar ce și cu cine ar face partidul.
ALDE, în mod evident, nu are un mare interes nici în alegeri anticipate nici în apariția unui guvern condus de PNL. Am speculat odată că Tăriceanu ar putea abandona PSD dacă ar primi postul de prim-ministru, dar această posibilitate a expirat de ceva timp.
PMP, de asemenea, nu are interes să destabilizeze situația. Partidul, în sine, presupunând că există separat de Traian Băsescu, ar beneficia de accesul la guvernare. Însă nu prea văd PMP amenințând cu alegerile anticipate. Partidul abia a intrat în Parlament și nu a prestat o opoziție spectaculoasă. Nu există nici un motiv rațional să riște din nou.
Asta cu atât mai mult cu cât, între timp, PMP a intrat în Parlament cu sprijinul critic al electoratului moldovean. Între timp, Traian Băsescu a intrat în politica de peste Prut unde a ostilizat atât partidul de guvernământ cât și Președinția. În aceste condiții, autoritățile ar putea să pună bețe în roate PMP în eventualitatea unui nou scrutin.
UDMR nu are un mare interes să tulbure apele. Este posibil să existe o anumită presiune din partea electoratului maghiar, care este la fel de prost guvernat ca și cel român. Dar un „guvern al lui Iohannis” ar trebui să fie mai ferm în lupta împotriva corupție decât cel al PSD. UDMR nu este un mare fan al anticorupției.
Reprezentanții maghiarilor au și un interes mai luminat în stabilitatea politică. Apropierea aniversării Unirii Transilvaniei (respectiv apropierea comemorării Tratatului de la Trianon) vor încinge spiritele de ambele părți ale graniței. O campanie naționalistă a PSD și PNL este, în aceste condiții, are trebui să fie ultimul lucru dorit de UDMR.
Să nu uităm, în acest context, că UDMR se apropie cu fiecare an de momentul când va cădea sub pragul electoral principal de 5%. Există, desigur, pragul alternativ, croit după dorința, chipul și asemănarea formațiunii maghiare. Dar odată ajunsă sub 5%, UDMR va putea fi desființată printr-o simplă schimbare a legii electorale.
La ora la care scriu aceste rânduri, televiziunile așteaptă cuminți să vorbească Liviu Dragnea și Mihai Tudose. Indiferent ce vor vorbi cei doi, însă, nu mă aștept să se prelungească la infinit criza politică.
