Premium
Negocierile pentru principalele funcții din fruntea UE s-au încheiat, iar nominalizarea Ursulei von der Leyen la șefia Comisiei Europene a părut să fie cea mai surprinzătoare. Este așadar interesant, potrivit unei analize din Deutsche Welle, de văzut cine are de câștigat din propulsarea sa în această funcție.
Deutsche Welle:
Pentru Germania? Pentru Europa? Pentru democraţie? Germania, se ştie, nu mai e ce-a fost. O talonează îndeaproape România, ale cărei trenuri depăşesc, pe ruta Timişoara-Mangalia, până şi întârzierile de coşmar ale companiei Lufthansa.
Dar ce-i al ei e-al ei. Are guverne de vis. Cu miniştri de vis ca Ursula von der Leyen. Care nu e Dăncilă, ci poliglotă. Nu se preface că n-ar înţelege că secţia specială de investigare a magistraţilor distruge independenţa justiţiei româneşti, prefăcând-o în bordel. Nu e nici Renate Weber, care a făcut totul spre a justifica în Parlamentul European masacrarea justiţiei şi a statului de drept românesc.
Cu atât mai puţin e Gabi Firea, Olguţa, sau Carmen-Găzara-Microfon-În Priză-Decât-Dan. În fine, spre deosebire de Merkel, May şi alţi europeni mari şi tari în UE, ca Macron, are, slavă Domnului, copii. Nu mai puţin de şapte. Ursula von der Leyen a bătut şi alte, remarcabile, recorduri. A supravieţuit cu măiestrie tuturor cabinetelor Merkel şi celor mai jenante scandaluri. Verdictul de nonplagiat pe care l-a smuls in extremis mai-marilor facultăţii de medicină din Hanovra ar putea să pară unora cel mai revoltător. Căci, spre deosebire de Kövesi, căreia i s-au găsit în teza de doctorat bube pe o întindere de 4% din lucrare, Ursulei von der Leyen i s-a permis să-şi păstreze titlul în ciuda unor ”erori” acoperind 20 la sută din doctorat. Şi totuşi s-au petrecut şi scandaluri mai grave în ministerele păstorite de ea.
În care a comis erori de judecată şi gestiune justificând indiscutabil şi oricând demiteri fără preaviz. Dar, mare scamatoare fiind, a scăpat. Pentru că, tenace, a ştiut să fie mereu simpatică şi lui Mutti şi poporului. În consecinţă, a reuşit de la mijlocul anilor 2000 încoace să fie constant ministru: ba al familiei, ba şef peste o armată germană care a devenit subiect major de glume amare pentru militari şi puţinii germani care nu consideră neapărat, ca Machiavelli, că dregătorii n-au a se preocupa decât de război, sau mai cu seamă de război, dar cred că o ţară e bine să se şi poată apăra. Eficient, evident.
Germania nu se poate în această clipă apăra. Bugetul ei militar e sub orice critică. În NATO fruntea economică a Europei e lanterna roşie. La fel, sau mai rea e starea armamentului german. Nici moralul trupei nu e la o înălţime mai ameţitoare decât genunchiul broaştei. Nişte contracte de consultanţă complet oneroase şi o navă-şcoală a cărei renovare a reclamat înzecirea devizului, precum şi scandaluri repetate privind extremismul politic al unor ofiţeri îi completează celei care ar fi vrut s-o moştenească pe Angela Merkel la şefia cancelariatului federal imaginea de politician ambiţios. Dar păgubos.
Păguboasă von der Leyen? Doar pentru alţii. Pentru ea e norocoasă. Şi vanitoasă. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Summitul G20 de la Osaka a fost ocazia cu care preşedinţii SUA şi Rusiei, Donald Turmp şi Vladimir Putin, s-au întâlnit formal pentru a doua oară, după summitul de la Helsinki 2018. Între timp, în luna mai, a avut loc o lungă discuţie telefonică, la fel de absconsă şi netransparentă precum actuala întâlnire în doi.
Aceasta a avut loc vineri, timp de o oră şi jumătate, şi din interior a răzbit doar agenda generală şi câteva presupuneri despre o ofertă şi o înţelegere ce viza Iranul.
Puţine informaţii, ceva propagandă şi o agenda bogată, fără teme contondente
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a confirmat temele întâlnirii despre care părţile au fost foarte rezervate să prezinte conţinut. Nici un comunicat, nici o apreciere, iar conferinţa de presă şi oportunităţile foto au vizat doar zâmbete, laude reciproce, glume pe seama acuzaţiilor de implicare a Rusiei în alegeri şi despre jurnaliştii care ar trebui eliminaţi pentru că produc fake news. În rest, reuniunea a fost mai importantă prin temele care nu s-au discutat – potrivit răspunsurilor directe ale protagoniştilor, cu precădere preşedintele american Donald Trump – decât despre cele care s-au discutat.
Vineri, 28 iunie, timp de 90 de minute, s-a vorbit despre lansarea dialogului vizând stabilitatea strategică şi dezarmarea, cu referire la propunerea lui Donald Trump pentru discuţii trilaterale privind armele nucleare cu rază medie de acţiune şi recomandarea părţilor către cele două diplomaţii să iniţieze negocierile pentru prelungirea acordurilor nucleare Start 3. Apoi s-a notat deschiderea spre dialog şi normalizarea relaţiilor din partea lui Donald Trump, un fel de revenire la business as usual în relaţiile biletarale, cu evitarea tuturor temelor contondente, inclusiv a celor care au anulat, de exemplu, întâlnirea bilaterală la summitul G20 de la Buenos Aires, din noiembrie 2018 – situaţia din zona strâmtorii Kerci şi arestarea marinarilor şi a vaselor ucrainene de către marina rusă, care a anexat de facto strâmtoarea şi aproape toată Marea Azov.
Cea mai bună indicaţie a temei esenţiale a întâlnirii, care a stârnit bucuria şi jovialitatea între cei doi lideri, a oferit-o tot Peskov, susţinând că preşedintele american Donald Trump a fost nemulţumit de nivelul comerţului între cele două state şi a recomandat şefului Trezoreriei, Steven Mnuchin să regleze problema cu omologul său ministrul rus al Finanţelor, Anton Siluanov. Asta în timp ce Rusia se află sub sancţiuni şi numeroase embargouri.(Mai multe detalii AICI)
RFI:
Parlamentul de la Paris a început să ia în discuţie un proiect de lege care urmăreşte să combată ura difuzată pe internet. Concret, textul ar urma să-i oblige pe giganţii netului precum Facebook, YouTube sau Twitter, să suprime mesajele de ură în maximum 24 de ore după postarea lor.
„Internetul este primul loc de expresie a urii”. O spune Laetitia Avia, deputata majorităţii prezidenţiale din Franţa. Mesaje rasiste, antisemite, homofobe, ameninţări cu moartea – totul se găseşte, din păcate, pe diversele reţele de socializare. Pentru a combate acest flagel a fost depus proiectul de lege. Discuţiile sunt prevăzute până joi seara iar votul e programat marţi 9 iulie.
Idea unei legi pentru a combate ura de pe internet a venit de la Emmanuel Macron în luna februarie. Preşedintele se referea atunci la un raport ce-i fusese înmânat în septembrie anul trecut şi care lista o serie de 20 de propuneri. Multe dintre ele se regăsesc azi în proiectul de lege în discuţie în Parlament.
Principala măsură care apare în proiectul de lege se referă la obligaţia pentru toate platformele – tip Facebook, Twitter, YouTube, etc. – să retragă în maximum 24 de ore orice mesaj injurios care se referă la rasa, religia, naţionalitatea, orientarea sexuală sau handicapul cuiva. In caz de refuz, respectivele platforme riscă amenzi de până la 1,2 milioane de euro. In timpul discuţiilor din comisii de specialitate, deputaţii au adăugat alte două motive pentru care s-ar putea cere retragerea mesajelor: provocarea la acte teroriste şi pedopornografia.
Textul prevede de asemenea instaurarea unui dispozitiv unic de semnalare – zis „buton unic” – comun tuturor platformelor. In fine, proiectul de lege obligă platformele să colaboreze cu justiţia, să dea „repede” informaţii autorităţilor şi să aibă un reprezentant legal care să răspundă solicitărilor. (Mai multe detalii AICI)
