Premium
Olivia Steer suntem noi.
De ce este linșată Olivia Steer? Ce nemulțumește la această doamnă care, nefiind medic, ne dă sfaturile cele mai nebunești? Să nu ne mai vaccinăm copiii, să nu ne tratăm de cancer la sân...
Poate că Olivia Steer e acea parte din noi cu care ne luptăm în fiecare zi, fără să ne dăm seama. E partea aceea întunecoasă pe care azi o vedem întruchipată într-un personaj oarecare, cu chip și voce, țintă a pietrelor noastre aruncate acuzator.
Da, suntem noi, aceiași noi, cei care, azi indignați de Olivia Steer, apelăm la leacuri băbești și constatăm de multe ori că funcționează, ne îndopăm cu medicamente pentru cea mai nesemnificativă afecțiune, cumpărăm de la farmacie cutii întregi de pilule, fără o rețetă, doar la recomandarea unui prieten.
Suntem noi cei care mergem târziu și neîncrezători la medici. Cei care ne indignăm de mizeria din spitale, lipsa de atenție a personalului medical, malpraxis strigător la cer sau indiferența celor care se presupune că ne pot vindeca.
Suntem noi, românii, mai dispuși să credem în miracole, decât într-un sistem de sănătate funcțional, corect finanțat. Noi, românii, care mergem cu sarsanaua și plicul de bani la dom'doctor, nu din recunoștință, de multe ori, nu pentru că ni s-a cerut explicit, ci pentru că alții zic că ”așa se face”.
Suntem noi, românii, cu un prieten sau cunoștință medic sau asistentă, care ne șoptesc conspirativ cum stă treaba ADEVĂRATĂ cu medicamentele, cu substanța activă, cu efectul placebo, cu marile interese ale corporațiilor ”farma”. Da, da, aceiași medici, care pledează public pentru vaccinare sau alte tratamente riguroase, ne spun nouă, în particular, câte și mai câte grozăvii care se ascund în spatele unui sistem de sănătate devenit o bună afacere.
Suntem noi, românii, cu toaleta în curte, cu reguli de igienă precare, gata oricând să ne văicărim de toate bolile.
Suntem noi, românii din orașe, cosmopoliți, sofisticați, care l-am camuflat pe Dumnezeu în binefacerile științei.
Olivia Steer e umbra noastră conturată acum într-o infamă oglindă. Ea ne arată pe noi așa cum suntem și de aceea ne repezim să o facem bucăți, să o acuzăm de omor din culpă.
Ne revărsăm ura asupra acelei părți din noi în conflict cu modernitatea, cu încrederea oarbă în sisteme: țăranul suspicios, resemnat mioritic, în fața unei lumi pe care o înțelege din ce în ce mai puțin.
