Premium
Pe măsură ce alegerile europarlamente din iunie 2024 se apropie, nemulțumirea crescândă în rândul fermierilor creează condiții pentru ca partidele populiste să se consolideze, scrie Le Monde, conform Rador Radio România.
Acestea ar putea exploata cererile legitime ale fermierilor pentru a promova un discurs anti-european și anti-ecologist, exacerbând în același timp divizarea dintre comunitățile rurale și urbane. Acest fenomen nu este nou, dar criza actuală oferă un teren deosebit de favorabil pentru astfel de strategii.
Această criză reflectă tensiunile dintre nevoile imediate ale fermierilor și obiectivele pe termen lung ale Uniunii Europene în ceea ce privește tranziția ecologică. Standardele de mediu, esențiale pentru combaterea schimbărilor climatice și a erodării biodiversității, sunt evidențiate de fermieri, care acuză factorii de decizie că ignoră constrângerile economice care sunt implicate. La aceasta se adaugă și creșterea prețurilor la inputurile agricole, întărită de situația economică generală și de războiul din Ucraina, care crește presiunea asupra fermelor mici și mijlocii.
Vârful icebergului
În ciuda crizei climatice și a consecințelor ei dezastruoase (inclusiv pentru fermieri), discursurile nemulțumirii se întăresc așadar, într-un context de precaritate în lumea agriculturii și de blocare în agricultura convențională poluantă, sărăcitoare și anihilatoare.
Mai presus de toate, revolta fermierilor europeni simbolizează o stare de rău mai profundă în cadrul comunităților rurale. Deși reprezintă o mică parte a locurilor de muncă, agricultura structurează profund identitatea zonelor rurale. Aceste mișcări agricole actuale sunt, așadar, doar vârful aisbergului nemulțumirii care se așterne în aceste teritorii, pe un fundal de resentimente față de o tranziție ecologică percepută ca nedreaptă, „punitivă”, urbană și atacantă uneori cu markeri culturali foarte puternici.
Strategia fricii
Partidele populiste, puternice în capacitatea lor de a exploata frustrările populare, caută să profite de această ocazie pentru a-și consolida influența. Strategia lor constă în valorificarea temerilor și incertitudinilor atacând instituțiile și legislația existente. Poziționându-se drept apărătorii „celor mici” împotriva „elitelor”, a „oamenilor pământului” împotriva „ecologiștilor urbani deconectați”, aceste mișcări populiste speră să obțină un succes semnificativ la urne.
Actuala criză agricolă este, de asemenea, o reflectare a unei nemulțumiri politice mai mari: fermierii se simt neglijați și neînțeleși de reprezentanții lor politici. Această situație creează un decalaj, în care populiștii se grăbesc prezentând UE și instituțiile sale ca fiind îndepărtate de realitățile de pe teren. Mobilizând acest tip de retorică, extrema dreaptă europeană caută deja, de câteva luni, să atace o tranziție ecologică pe care o consideră injustă și inutilă, ieșind din plin împotriva diferitelor reglementări de mediu prevăzute de Green Deal.
Furie electorală
Fie că se află în Olanda, Franța sau Germania, extrema dreaptă (și, din ce în ce mai mult, dreapta conservatoare) este în fruntea transformării furiei agricole în furie electorală, care i-ar putea permite să câștige teren la alegerile europene din iunie. Acest lucru ar destabiliza echilibrul politic european și ar duce la politici dăunătoare mediului și luptei împotriva schimbărilor climatice.
Pentru a contracara această strategie, este imperativ ca partidele politice pro-europene și progresiste să ofere răspunsuri la preocupările legitime ale fermierilor. Aceasta implică, concret, politici mult mai ambițioase de remunerare pentru practicile de mediu și lupta împotriva dumpingului internațional. Tranziția la ecologie trebuie să fie plătită mai bine, prin creșterea semnificativă a ajutorului pentru reconversia practicilor agricole și prin sprijinirea sectoarelor durabile.
Și ecologia trebuie să fie fair-play, cu asigurarea că fermierii nu se confruntă cu concurența din partea produselor străine care urmează standarde mai puțin stricte. În formă, aceasta trebuie să implice reînnoirea discursului ecologic asupra agriculturii, recunoașterea contribuției fermierilor la protecția mediului și punerea intereselor acestora la temelia oricărei strategii ecologice la nivel european.
Promovarea unui model durabil
În cele din urmă, aceasta necesită stabilirea unui dialog deschis și incluziv, trecând de la o metodă de luare a deciziilor de sus în jos la o structurare colectivă a foii de parcurs agroecologice, incluzând fermieri, oameni de știință și autorități publice.
Provocarea este mare: reușiți să integrați preocupările fermierilor într-o viziune europeană incluzivă, ecologică și progresistă, evitând în același timp să cedați tentației unui discurs polarizant. Nu este vorba doar de păstrarea unității și stabilității UE, ci și de promovarea unui model agricol durabil care (re)conciliează nevoile economice și de mediu. Răspunsul la această criză trebuie, așadar, să demonstreze că valorile europene de solidaritate, durabilitate și cooperare sunt, de asemenea, în slujba comunităților agricole și rurale.
Pe scurt, în fața acestei crize, întreaga arhitectură a Green Deal-ului și capacitatea UE de a realiza tranziția ecologică sunt puse sub semnul întrebării. Dacă cei douăzeci și șapte nu reușesc să inițieze o transformare dezirabilă, incluzivă și justă din punct de vedere social, cu greu vor putea răspunde cauzelor fundamentale ale nemulțumirii și consecințelor sale electorale.
Răspunsurile la criza agricolă ar putea defini astfel viitorul proiectului european, într-o eră marcată de provocări economice, sociale și climatice fără precedent.
