Premium
Nu a fost chiar scandal pe Internet în ceea ce privește propunerea prim-ministrului de a relua discuțiile privind controlul cartelor pre-pay. Dar scriu acest articol pentru a semnala cvasi-unanimitatea condamnării.
Cu siguranță, pe fondul atentatelor recente, se găsesc, în viață și în online, persoane dispuse de a sacrifica puțin din libertate pe altarul securității. Dar nici măcar aceștia nu au aprobat modul în care premierul a abordat subiectul.
Citiți și: Guvernul Cioloș pierde disputa intelectuală
Despre ce vorbim
„Serviciile cer instrumente care să le permită să monitorizeze în mod foarte atent situaţia. (...) Ei se plâng...ştiţi discuţia veche apropo de cartele pre-pay. Înţeleg că România este una din puţinele tari din UE care vinde încă cartele pre-pay fără un control de identitate, înţeleg că au fost chiar folosite în ultima perioadă cartele pre-pay din România în pregătirea unor atentate în altă parte în UE, tocmai pentru că există această flexibilitate în România”, a declarat premierul duminică, citat de Ziare.com.
O primă problemă este lipsa de fermitate. "Serviciile se plâng", "eu înțeleg", "au fost chiar folosite". Este una dintre acele situații în care excesul de calificative scade încrederea în loc să o crească. După cum spune Ioana Lupea.
Este chiar interesant cum a sunat cuvântul serviciilor, de premierul a formulat atât de prudent. Au prezentat acestea o informare de tip "se pare că" sau au oferit informații certe?
(În timp ce scriu acest articol, ministrul Comunicațiilor explică la TV cum un text de lege este deja gata. Ce noroc! Ce noroc?)
Oricum, să nu credeți că nemulțumirea față de atitudinea premierului este "de stânga". Nici Sorin Ioniță (Expert Forum) nu privește cu ochi mai buni.
Care este logica?
O poziție a lui Claudiu Tufiș duce poziția premierului până la ultimele consecințe:
O altă ducere la extrem a consecințelor încearcă Mihai Bumbeș.
Rezerve față de utilitatea unui proiect de tip Big Brother are și Ana Otilia Nuțu, care se întreabă dacă nu cumva ar fi mai important pe moment ca Poliția să își facă datoria.
În lipsa logicii apare suspiciunea
După cum ziceam în introducere, nu mă îndoiesc că o propunere privind creșterea securității ar găsi un teren propice în societatea românească. Dar, după atâtea încercări ale serviciilor de a propune aceleași soluții indiferent de probleme, statul român nu ar trebui să mai ceară cecuri în alb.
Dacă statul vrea să fim mai în siguranță, trebuie să explice și cum măsurile propuse ne cresc siguranța. De preferință, poate chiar imperativ, într-un limbaj pe care să îl înțelegem și noi. Altfel, politicianul care preia necondiționat ce i se sugerează (vorbesc aici de premier) ajunge să se expună unor atacuri precum cel de mai jos.
Și ar putea avea surpriza că nimeni nu sare să îl apere.
