Premium
Cipru ameninţă că va folosi dreptul de veto la acordul dintre UE şi Turcia privind refugiaţii. Ankara trebuie să recunoască statul cipriot, în caz contrar cooperarea e imposibilă. Preşedintele Donald Tusk este mediator în această dispută.
În soluţionarea crizei refugiaţilor, Uniunea Europeană se bazează pe Turcia, care trebuie să nu mai permită venirea acestora în Europa. În schimb, Ankara cere mai multe miliarde de euro şi un nou impuls în negocierile de aderare la UE. Şi aici intervine Ciprul, care doreşte ca Turcia să recunoască statul cipriot, după cum a declarat preşedintele Nicos Anastasiades, relatează Der Spiegel, citat de Euractiv.
"Cipru nu este de acord cu deschiderea de noi capitole (de negociere), până când Turcia nu-şi îndeplineşte obligaţiile", a spus președintele cipriot.
Cipru a aderat la UE ca insulă divizată de facto, dar suprafața sa este în totalitate teritoriu al Uniunii Europene. Ciprioții turci sunt cetățeni europeni pentru că aparțin unui stat membru al UE (Republica Cipru), chiar dacă locuiesc într-o zonă din Cipru care nu se află sub control guvernamental.
Marţi, Anastasiades l-a primit, la Nicosia, pe preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, în pregătirea summitul UE de joi şi vineri.
La reuniunea şefilor de stat şi de guvern de joi şi ar trebui să se semneze acordul dintre Bruxelles şi Ankara privind măsurile în vederea soluţionării crizei refugiaţilor. Urmare a cererilor Turciei, UE este dispusă să deschidă şi noi capitole de negociere.
"Nu sunt aici pentru a pune presiune asupra Ciprului", a afirmat Donald Tusk la Nicosia, adăugând că propunerile avansate de autorităţile turce la summitul UE-Turcia trebuie reechilibrate. Repatrierea refugiaţilor care ajung în mod ilegal din Turcia în insulele greceşti trebuie să respecte dreptul comunitar şi angajamentele internaţionale ale Uniunii Europene.
După vizita de la Nicosia, Tusk a plecat, marţi seara, spre Ankara, pentru a se întâlni cu premierul turc, Ahmet Davutoglu.
Turcia a depus o cerere de aderare la UE în 1987. După o perioadă de stagnare, negocierile au fost reluate în 2005, dar până acum nu au fost înregistrate progrese importante.
