Proiectul de lege al PNL privind prevenția seamănă cu primele versiuni ale programului de guvernare al lui Dacian Cioloș. Există acolo idei bune și fezabile, ba chiar stringent necesare. Dar acestea se combină aproape la întâmplare cu idei "neterminate" care, în forma din lege, sunt pur și simplu greșite. Plus, cireașa de pe tort, o mică injecție ideologică, legitimă în sine, dar mai degrabă nefericită în an electoral.
Mai jos redau cele mai controversate idei din această lege. Altfel spus, unele din motivele pentru care legea nu o să poată trece prin Parlament.
Se premiază sănătatea
„Se prevede posibilitatea unor stimulente financiare sub forma unei rambursări (...), dacă beneficiarii îşi menţin starea de sănătate. (...) Pentru a beneficia de aceste stimulente beneficiarii trebuie să demonstreze preocuparea pentru menţinerea sănătăţii prin faptul că nu accesează servicii de sănătate şi prin participarea la o activitate sportivă”, spune motivarea legii.
Astfel, sistemul de asigurări de sănătate de stat încetează să fie unul bazat pe solidaritate și începe să semene parțial cu un sistem clasic în care cei care sunt o povară mai mare plătesc mai mult și cei ce sunt o povară mai mică plătesc mai puțin. Ideea nu este neapărat anormală pentru un partid de dreapta. Totuși, corporatiștii sănătoși care se tem că sistemul de pensii va da faliment nu sunt o bază electorală cu care să câștigi alegeri.
Legea prevede, practic, trei tipuri de căi prin care cineva se poate califica. Unul este să ai pur și simplu o stare bună de sănătate. Al doilea este să dovedești că respecți recomandările medicului (cum?), a treia este să practici un sport, participând la competiții (de unde atâtea competiții, de unde atâtea terenuri de sport?)
Implicit, aceste condiții presupun o birocrație substanțială.
Se stimulează sistemul financiar
Spune motivarea:
„Această rambursare nu se face „în buzunarul” beneficiarului ci într-un cont de economii de sănătate, CES. Acest CES este un tip de cont de economii special în care beneficiarul şi angajatorul său contribuie cu bani. Aceşti bani pot fi folosiţi de beneficiar numai pentru servicii de sănătate; dacă banii nu sunt consumaţi atunci ei se capitalizează şi se ataşează pensiei; prin acest mecanism cetăţenii sunt stimulaţi să se îngrijească de sănătatea lor.”
Pe cale de consecință, sume de bani ies din sistem și trec în administrarea societăților financiare. Unele dintre acestea se întorc înapoi, dar altele nu se mai întorc vreodată, ci se transformă în pensii.
Sunt penalizați cei ce refuză să participe la (orice?) program de prevenție.
Spune proiectul de lege:
„(2) În cazul în care persoana refuză participarea la acţiunile de prevenție de la art. 8, alin (1) litera a) şi respectiv b) aceasta poate suporta parţial sau în totalitate costurile tratamentelor medicale, conform normelor de aplicare a prezentei legi precum şi a Contractului-cadru.”
Dar, și aici este o mare durere, articolul 8, nu este deloc detaliat.
„Art. 8 - (1) În sensul prezentei legi, activitatea exercitată de A.N.P.S. se refera la:a) promovarea sănătăţii si educaţia pentru sănătate;
b) analiza, monitorizarea si evaluarea riscurilor pentru sănătate;”
Problema vine din faptul că măsurile de sănătate publică sunt, inevitabil, limitări ale drepturilor și libertăților cetățenești (vezi și discuțiile cu legea fumatului). Ceea ce poate fi OK, atâta vreme cât limitările sunt rezonabile și impuse de autorități competente. Din nefericire, în proiectul PNL deciziile se iau conform unor norme secundare, anume normele de aplicare ale legii și contractul-cadru. Ca să fiu și mai precis, Guvernul și nu Parlamentul decide câtă educație pentru sănătate trebuie suportată de cetățeni.
Ce ne facem cu copiii?
Spune legea:
„Art. 26. (l) Orice cetăţean român, indiferent de calitatea de asigurat are dreptul de a refuza participarea la programele şi acţiunile de prevenţie în sănătate desfăşurare de ANPS. (...) (4) În cazul minorilor sau a persoanelor care nu au capacitatea de exerciţiu, părintele, respectiv tutorele legal au obligaţia de a exprima în scris refuzul de a participa la programele, măsurile şi acţiunile de prevenţie.”
Bun, și ce facem după? Obligăm părintele să suporte tratamentul minorului? Și dacă acesta nu are bani?...Lăsăm copilul bolnav?
Una peste alta, ideea legii nu este deloc rea. Dar o asemenea lege mai degrabă compromite decât întărește eforturile de a crea un cadru eficient de prevenție.
Puteți citi pe site-ul Camerei Deputaților expunerea de motive, împreună cu proiectul de lege.
Comentează