Eliberaţi de la pupitrele lor de campanie, Hillary Clinton şi Donald Trump au cutreierat în lung şi-n lat scena ultimei dezbateri electorale de duminică seară.
În timp ce insultele verbale şi acuzaţiile încă mai sunt discutate de către analiştii politici, Washington Post a invitat doi experţi în limbajul trupului pentru a diseca semnalele nonverbale, transmise de fiecare candidat în parte.
David Givens, este directorul Centrului de Studii Nonverbale, un centru de cercetări nonprofit cu sediul în Spokane, Washington.
Al doilea expert este Patti Wood, cu o vastă exeperienţă în studierea limbajului corporal în raport cu furia, rolul sexelor şi scuzele prezentate şi a analizat aceste aspecte pe parcursul celor 90 de minute de dezbateri.
Dezbatere care a avut un început sobru, chiar rece, la câteva ore după ce Trump a ţinut o conferinţă de presă unde a adus patru femei, toate susţinând că au fost violate de soţul lui Hillary, Bill Clinton. Cele patru au fost apoi invitate în platoul dezbaterii electorale, pe lista candidatului republican.
Citeşte şi: Limbajul corporal STRANIU al lui Trump, motiv de controverse în mediul online
Candidaţii au intrat pe scenă încrezători, dar surprinzător, încălcând orice cutumă, nu şi-au dat mâna.
Wood spune de ce acest detaliu este important: "O strângere de mână înseamnă că suntem egali. Acum însă am venit să ne luptăm".
În cele din urmă, cei doi şi-au dat mâna prieteneşte, dar asta de-abia la sfârşitul confruntării.
Încercând să îşi schimbe norocul, după o săptamână în care a stat în defensivă, Trump a atras atenţia cu o expiraţie agresivă, întreruperi dese ale contracandidatei sale şi printr-o sugestie empatică. Dar, comparând cu dezbaterea precedentă, "Donald a fost chiar relaxat şi calm", spune Givens, celălalt expert solicitat de WP.
Trump s-a prezentat ca un veritabil mascul alfa. El a îndreptat degetul repetat spre Clinton când o acuza, un gest care este "agresiv în toate culturile", după cum spune Givens. Tot el adaugă că suflul puternic al lui Trump poate fi comparat cu cel al unui taur nervos, gata să atace.
"Cred că în cazul lui furia chiar a funcţionat. Asta e superputerea lui", adaugă Wood, care precizează că pentru Trump, furia, mânia de care dă dovadă îl ajută să-şi stabilească poziţia dominantă, care are un efect puternic în special asupra votanţilor indecişi. Tot ea readuce aminte că americanii sunt deseori atraşi de candidatul care pare mai puternic.
Givens: "Ritmul constant şi mişcarea neîntreruptă a lui Trump pe scenă a atras atenţia de la cuvintele rostite de Hillary. Vizual a fost ca un semn de ignoranţă faţă de prezenţa ei pe scenă, ceva de genul eu sunt mare, tu eşti mică."
Wood: "A înconjurat-o de mai multe ori în timp ce lua cuvântul. E ca un leu. Mai întâi atacă cu o muşcătură exactă, apoi îşi păstrează energia ofensivei printr-o mişcare permanentă în jurul prăzii.
"Atunci când stai aşezat este o poziţie submisivă, docilă, supusă. Când stai în picioare dai dovadă de hotărâre, încredere de sine şi de ce nu, de îngâmfare. În timp ce Clinton vorbea, Trump încerca să atragă atenţia asupra lui, parcă ar spune "Sunt aici, uite-mă".
Maniera prin care îşi ţine mâinile pe spătarul scaunului, în timp ce Clinton vorbeşte, este un indiciu agresiv, de prezentare a puterii sale. Este comun în lumea vertebratelor ca masculii să îşi scoată în evidenţă cele mai mari şi cele mai de preţ părţi ale corpului pentru a îşi intimida adversarii", spune şi Givens.
"Trump l-a atacat pe Bill Clinton când a avut oportunitatea să îşi ceară scuze pentru conversaţia mai puţin civilizată despre femei. Dar trebuie să fim atenţi, o scuză sinceră nu include un atac la persoană. Când a început să răspundă la acest atac, Clinton zâmbea. Ceea ne înseamnă că era pregătită şi încrezătoare. Vocea ei a fost una dintre cele mai puternice şi mai dure din câte am auzit", continuă analiza lui Wood.
Citeşte şi: Donald Trump, ATAC la Clinton: Soros este prietenul ei
În vreme ce Wood aprobă prestaţia per ansamblu a lui Clinton, totuşi zâmbetul ei nu a fost mereu cel mai potrivit. Ambii experţi susţin că fosta Primă-Doamnă a părut slabă atunci când Trump vorbea.
"A fost calmă şi şi-a păstrat această stare pe parcursul dezbaterii. Mişcarea lui Trump din jurul ei nu a afectat-o în mod vădit, chiar dacă pentru noi pare un lucru de-a dreptul înfricoşător", spune Wood.
"Hillary s-a adresat audienţei cu o doză mare de empatie, cu sentimente pozitive şi o abordare pozitivă", adaugă şi Givens.
"Deoarece îi studiez de mult timp limbajul corpului ei, îi ştiu destul de bine linia de referinţă şi standardele. Cred că zâmbetul ei a fost ok în prima dezbatere, atunci când Trump nu reuşea să termine o frază şi sărea de la o idee la alta. De multe ori, Trump era de neînţeles, aşa că zâmbetul ei era maniera potrivită prin care transmitea că cel care vorbea era cel puţin amuzant". Totuşi, a doua dezbatere a fost diferită, spune Wood, pentru că Trump a vorbit în propoziţii complete şi mult mai coerente.
"Să nu uităm că şi atacurile sale au fost mult mai agresive. În aceste circumstanţe, zâmbetul mare afişat de Clinton nu mai părea deloc natural."
Potrivit celor doi experţi în bodylanguage, pe viitor Trump ar trebui să repete performanţa bună de duminică seară, când a avut un discurs mult mai consistent. De cealaltă parte, Clinton ar trebui să fie puţin mai agresivă şi să mai încalce nişte reguli ale dezbaterii electorale.
"Este un semn de putere. O persoană puternică încalcă regulile frecvent. Gândiţi-vă la şeful care se lasă aşteptat la şedinţă", adaugă Wood.
Cine a câștigat a II-a dezbatere Trump vs. Clinton/ VIDEO
Dacă Trump va continua pe aceeaşi notă şi la dezbaterea din 19 octombrie, adică să nu respecte timpii alocaţi discursului, iar Clinton va fi docilă şi se va limita la timpul acordat, ea ar putea părea slabă printr-o simplă comparaţie.
"Dacă va fi nevoie, Clinton trebuie să scape de bariera timpului de vorbire şi să stabilească egalitatea macăr din această perspectivă", a conchis Wood, autoarea lucrării “SNAP: Making the Most of First Impressions, Body Language, and Charisma.”
Comentează