Ceea ce urmărim de 3 săptămâni ar trebui să fie o campanie electorală. Din păcate, nu este. În schimb, vedem un război generalizat, în care PNL și USR acuză presupusul interes al candidatului PSD de a intra în finala prezidențială cu George Simion. În paralel, liderii celor două partide - Nicolae Ciucă și Elena Lasconi - își aduc zilnic tot felul de critici, deși ambii declamă că vor o guvernare "de dreapta" după alegeri. În acest context, singura formulă asumată de cei autointitulați "de dreapta" este AUR-PNL-USR.
Fără a intra în multe detalii ideologice, explicația formulei tripartite e simplă. AUR e un autentic partid populist de dreapta, cel puțin la capitolul valorilor îmbrățișate (biserică, familie, tradiție); economic e greu de plasat. PNL e un partid sistemic, clientelar (nimic rău în asta, pur și simplu primește voturi prin sistemul tranzacțional de la nivel rural). A avut conduită populistă în ultimii ani, fluturând cătușe, identificând inamicul public (în persoana PSD), alimentând clivaje sociale și supunându-se unui lider cu valențe cezaro-providențiale (Klaus Iohannis). Valoric și economic, e centrist (se afirmă conservator, dar promovează și drepturile minorităților, susține cota unică, dar nu respinge nici nevoia redistribuirii). USR e un partid populist care se afirmă liberal (adică de stânga) - și chiar și este, în sfera valorilor (laic, anti-clerical, pro-minorități), dar ale cărui teme economice sunt de dreapta (stat minimal, fără ajutoare și protecție socială, fiscalitate redusă). Pe scurt, mai mult sau mai puțin, cele 3 formațiuni se revendică a fi de dreapta.
În acest context, acum că am definit că partidele (mai mult sau mai puțin) de dreapta sunt AUR, PNL și USR, apar provocările pentru viitorul guvern, luând în calcul, în principal, declarațille Doamnei Lasconi și Domnului Ciucă. Sunt cel puțin două categorii:
1. Negocierile. Deși probabil că cea mai comodă și stabilă formulă ar fi tot PSD-PNL, e limpede că măcar PSD nu se revendică de la dreapta, deși are destule teme conservatoare, iar pe lângă declarații, asumă politici sociale substanțiale (cea mai vizibilă fiind salariul minim). Așadar, Nicolae Ciucă va trebui, din postura de viitor președinte al României, să negocieze cu USR. În oglindă, dacă Elena Lasconi va fi președintele României, va trebui să negocieze cu PNL. Ambele situații vor ridica probleme, mai ales după declarațiile mesianice ale generalului: "Să ne aducem aminte că şi Mântuitorul, când a intrat în templu, a dărâmat tarabele. Atunci când cineva ne calcă în picioare demnitatea, onoarea şi uită să respecte ce-am făcut, le vom răspunde la fel şi chiar mai rău pentru că ei nu merită să fie judecaţi de noi." În caz că USR ar trece cu vederea mențiunea hristică a lui Nicolae Ciucă, acesta a fost, totuși, acuzat de Elena Lasconi că s-ar afla în spatele unor amenințari asupra ei, de natură a o determina să se retragă. Acuzații extrem de grave, de natură penală, cărora li se adaugă informațiile privind același gen de hărțuiri din partea unor foști diplomați de prim rang acreditați la București. În plus, în toate emisiunile, reprezentanții PNL și USR își adresează cele mai dure cuvinte unii altora. Nu în ultimul rând, toți susțin că o alianță cu AUR iese din discuție.
2. Procentele. Cu AUR, PNL și USR în jurul a 20% fiecare (REPET: acestea sunt scorurile proprii avansate de comunicatorii celor trei partide), s-ar obține lesne o majoritate de două treimi, în stare să modifice Constituția, în sensul definirii mai clare a atribuțiilor puterilor executivă și legislativă, dar și a unei reforme administrativ-teritoriale atăt de necesare. Problema aici este dacă nu cumva cifrele avansate de unii dintre competitori nu sunt absolut fantasmagorice. Iar asta pentru că, oricât de ciudat ar părea, există o tipologie comună și o suprapunere în bazinele AUR, PNL și USR, anume aversiune față de PSD. Dar dacă AUR e votat de toți nemulțumiții de clasa politică, între electoratele PNL și USR pot exista vase comunicante, de unde și nevoia de afirmare ale celor două formațiuni: fiecare se reclamă ca cel mai neîmpăcat adversar al lui Marcel Ciolacu.
În fine, în tot acest vacarm, adesea greu descifrabil și lipsit de vreo dezbatere sau propunere serioasă, a mai apărut în spațiul public și documentul transmis de autoritățile ucrainiene, care susțin că interdicția impusă lui George Simion a fost cauzată de contestarea frontierelor (Bucovina de Nord și Buceag), precum și de apărarea drepturilor minorității românești. Așadar, nimic despre întâlniri oculte sau spionaj în favoarea Rusiei. Or, e foarte posibil ca o bună parte dintre adepții acestor teme să il considere pe liderul AUR validat ca patriot autentic, crescându-i intenția de vot. Din fericire, peste doar o săptămână vom afla dacă finala prezidențială va fi Ciolacu-Simion sau Ciucă-Lasconi. Finala mare și finala mică, desigur.
Comentează