La o zi după anunțarea listei cabinetului, ne-am lămurit care e relația viitorului Executiv cu Parlamentul și partidele politice. Un apropiat al PSD are Ministerul Dezvoltării și Administrației, adică, banii pentru primari, înainte de locale. Un apropiat al UNPR ia portofoliul Internelor, adică, prevenirea fraudelor la alegeri. O propunere tehnocrată la Sănătate, ulterior retrasă, venea pe linia liberalilor.
Acestea sunt, evident, niște mici concesii pe care Cioloș le face partidelor mari pentru a avea liniște în acest an. De fapt, pentru a nu fi răsturnat cel mai tîrziu la primăvară. Aceasta să fie negocierea? Nu vă picăm în Parlament și voi ne puneți niște apropiați în funcții? Ar fi total neinspirat acest târg pentru un guvern care, conform programului de guvernare, prezentat astăzi, are obiective mai ambițioase de reformă decât ar fi putut cineva atribui unui guvern de tranziție.
Apar în programul de guvernare multe chestiuni sensibile pentru actualele partide. O să enumăr câteva: alinierea mandatelor tuturor aleșilor la cinci ani, astfel încât să avem ”un singur an electoral”, eliminarea pragului pentru intrarea în Consiliul Local, acces la vot pentru toți cetățenii (bănuiesc că se referă la votul prin corespondență), vot în două tururi pentru funcția de primar, adoptarea legii sănătății, selecția personalului din administrație.
Am selectat special aceste puncte din program, deoarece ele au stimulat cea mai mare rezistență a sistemului în ultimii ani. Depolitizarea administrației (selecția după criterii de profesionalism) înseamnă dispariția clientelei politice. Reforma sectorului sanitar înseamnă controlul banilor care intră și ies din sistem, deci, decăpușarea bugetului sănătății. Eliminarea pragului de intrare în Consiliul Local dă o șansă partide mici/noi să reprezinte și ele cetățenii din comunități. Votul în două tururi dă emoții primarilor în funcție.
Așadar, dacă partidele acordă doar votul de învestitură și promit să nu introducă moțiuni de cenzură anul viitor, în schimbul numirii unor oameni în funcții importante cu acces la resurse, guvernul Cioloș își va rata mandatul. Dacă partidele, care și-au trimis loialii în funcții, sprijină CU ADEVĂRAT programul de guvernare (inclusiv punctele enumerate mai sus), atunci compromisul făcut de guvernul tehnocrat va fi unul benefic pentru întreaga societate.
Puține guverne și-au respectat integral programul cu care au fost învestite în Parlament. Nici nu cred că premierii veniți în funcție s-au luat prea în serios cu propunerile făcute. Multe erau pentru luat fața alegătorilor, altele, pentru păcălit parlamentarii care urmau să dea votul de instalare.
În cazul lui Cioloș lucrurile stau puțin altfel. Între cabinetul Cioloș și alegători nu există un ”ecran de protecție”, de genul Parlamentului sau majorității parlamentare. Ponta l-a folosit din plin. Ce făcea bun era meritul lui, ce nu se făcea sau se făcea rău era din vina Parlamentului și partidelor. Actualul guvern tehnocrat este, ca să zicem așa, complet ”dezbrăcat” în fața ”străzii”, cumva, cea datorită căreia a ajuns la butoanele executive. Asta convine de minune partidelor parlamentare, pentru că ele sunt, de fapt, cele care pot iniția jocul - ”ce e bun e al nostru, ce nu e bun e al lor”.
Riscul la care se expune acest guvern este direct legat de respectarea de către partide a programului de guvernare pentru care și-au dat votul.
Și aici ajungem la greșeala majoră pe care Cioloș pare că o face. Susține că are un guvern de tehnocrați apolitici, când, de fapt, unii dintre ei nu sunt deloc în această situație. Sunt rezultatul unei negocieri cu unele partide parlamentare. Dacă Cioloș ar fi fost transparent de la bun început, spunând: da, l-am acceptat pe Dâncu, un apropiat al PSD, dar, în schimb, am obținut acordul PSD pentru: vot în două tururi, vot prin corespondență, eliminarea pragului la alegerile locale, atunci, practic, ”lega” PSD de angajamentul programului de guvernare. La fel și cu alți miniștri care, evident, sunt rezultatul unui compromis politic. În felul acesta, Cioloș ar fi responsabilizat ab initio partidele în fața electoratului. Mai clar, ar fi arătat singur cu degetul o majoritate care s-a angajat să-i susțină punctele din program.
Prin lipsa de transparență, Cioloș își dinamitează singur mandatul. De ce? La învestitură, probabil va avea un larg vot de aprobare în Parlament. Adică, ”toată lumea”, ceea ce, desigur, sună bine, dar e foarte vag. După învestitură, partidele vor începe ”jocul de glezne”. Faptul că o supermajoritate a parlamentarilor a votat pentru instalarea cabinetului nu leagă PARTIDELE de susținerea punctelor din programul de guvernare. Or, este exact jocul pe care Cioloș n-ar trebui să-l permită.
Cu ce se poate alege, în final, actualul cabinet tehnocrat? Cu respingerea tuturor propunerilor generoase din programul de guvernare și cu o serie de miniștri apropiați de partidele mari, care le vor favoriza pe acestea în perspectiva alegerilor de anul viitor, provocând un scandal uriaș. Și acesta înseamnă eșecul.
Transparența nu este doar un principiu sănătos al democrației. De multe ori, el te apără de confuzii și neînțelegeri, care ți se întorc în cap din punct de vedere politic și electoral. Culmea e că numitorul comun al solicitărilor din stradă a fost chiar TRANSPARENȚA. Culmea e că, în ciuda prezentării unui cabinet tehnocrat și apolitic, presa și chiar oamenii informați (cei care au ieșit în stradă) nu pot fi păcăliți. Ei văd și înțeleg. Atunci, la ce bun tot acest fum de învăluire, pe care, în final, îl va inhala chiar cabinetul Cioloș?
Mai e ceva. În primăvară, când PSD și UNPR, de exemplu, vor respinge propunerile din programul de guvernare, dar vor avea grijă prin miniștrii lor acoperiți din echipa Cioloș să-și ”securizeze” un rezultat bun la alegerile locale, va fi prea târziu pentru premierul tehnocrat să spună: PSD nu și-a respectat înțelegerea, noi le-am acceptat omul în guvern, dar ei nu au sprijinit ceea ce ne-am înțeles prin programul de guvernare. Reacția publicului va fi previzibilă: ne-ai mințit, nu ne-ai spus că a existat o asemenea înțelegere cu PSD. Reacția PSD va fi previzibilă: Unii din parlamentarii noștri au votat cabinetul la învestire, că aveam nevoie de stabilitate, dar am spus de la început că vom fi în Opoziție.
Și, uite așa, se va termina prost o poveste care se anunța frumoasă. Guvernul Cioloș va rezista până în noiembrie 2016, dar va fi un guvern inutil.
Comentează