Publicistul Ion Cristoiu afirmă că desfăşurarea online a congresului PSD de sâmbătă goleşte evenimentul de conţinut şi demonstrează acest lucru prin trecerea în revistă a altor evenimente similare din viaţa politică postdecembristă care au dus la rupturi şi naşterea unor noi partide și noi lideri.
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
„Joi, 20 august 2020, după-amiază am primit următorul email: .
Am ezitat dacă să dau sau nu linkul pe care, accesându-l, pot urmări Congresul Extraordinar al PSD de sâmbătă, 22 august 2020. Nu ştiu dacă acest link poate fi accesat doar de beneficiarii unei invitaţii sau de toţi cetăţenii României, inclusiv de TeFeLişti.
Am 30 de ani de urmărire ca ziarist a spectacolului politic autohton, între care congresele de alegeri ale partidelor se profilează printre cele mai importante, pentru că el se soldează cu învinşi şi învingători. Chiar dacă la unele, precum cel al PSD de sâmbătă nu se anunţă surprize, totuşi, prezenţa fizică a jurnalistului e mai mult decât necesară. Cu atât mai necesară când e vorba de congrese care se lasă cu schimbări istorice. Un asemenea moment l-a reprezentat Convenţia Naţională a FSN din 16-17 martie 1991, la care am participat. A fost un moment istoric. Moţiunea lui Petre Roman Un viitor pentru România a fost câştigătoare în bătălia cu Moţiunea celor care-l susţineau pe Ion Iliescu. Prezent în tribună ca jurnalist, am asistat la plecarea din sală a Grupului Ion Iliescu. A doua zi, 18 martie 1991, ei au înfiinţat un nou partid, aşa cum de altfel au ameninţat la Convenţie, după anunţarea rezultatelor. Aşa s-a născut PDSR. Dar mai ales aşa s-a divizat FSN, partidul care, dacă ar fi rămas unit, ar fi condus România un deceniu, dacă nu şi mai mult. Aş putea aminti Convenţia Naţională Extraordinară a PD din 18-19 mai 2001, când Traian Băsescu îl înlătură de la şefia partidului pe Petre Roma obţinând 653 de voturi faţă de 304 obţinute de Petre Roman, de precizat că s-a votat pe Moţiuni. Cea a lui Traian Băsescu s-a numit . Nu peste mult timp Traian Băsescu face din PD un partid de Dreapta, una dintre marile nenorociri ale României postdecembriste. Cu un PD partid de Stânga pe partea stângă PSD ar fi avut un concurent serios. A mai fost un Congres cu surprize: cel al PDSR din 21 aprilie 2005, când Ion Iliescu pierde cu 530 voturi în faţa lui Mircea Geoană, cu 964 voturi. Am fost fizic la ambele congrese. La cel al PD am asistat în direct la momentul în care Petre Roman a primit, pe scenă fiind, vestea pierderii la vot şi drept urmare a părăsit sala supărat. Congresul PSD a fost mult mai dramatic. Prezenţa în sală mi-a dat posibilitatea să ghicesc jocurile prin care Ion Iliescu urma să fie eliminat. Fiecare dintre candidaţii la preşedinţia partidului a ţinut un discurs. La cel al lui Ion Iliescu am simţit răceala sălii. La cel al lui Mircea Geoană, pe care jurnaliştii nu pariau în confruntarea cu Ion Iliescu, am tresărit văzând cum creşte temperatura entuziasmului în sală. Ţin minte că în timp de ziceam ceva în hol, la sala Palatului, la o televiziune, a ieşit din sală Mircea Geoană, înconjurat de entuziaşti. Şi-am zis în direct: Iată-l pe noul preşedinte al PSD!
Donald Trump zugrăvește un peisaj apocaliptic: Imaginați-vă ruinele fumegânde și anarhia violentă
Am scris aceste rânduri nu pentru a mă fuduli cu premoniţiile mele, ci pentru a-mi aminti nostalgic de importanţa prezenţei fizice la un eveniment. Emailul primit joi după amiază anunţă o premieră în viaţa mea de Istoric al clipei:
Participarea ca jurnalist la un eveniment politic major prin intermediul transmisiei online.
Ar trebui să mă bucur:
Am scăpat de tevatura care e plecarea de acasă, mersul la locul Congresului, intrarea în sală, ocuparea unui loc şi asistarea că vreau sau nu la toate discursurile din Congres. Stau în chioşc, la Găgeşti Deal, deschid calculatorul şi particip la Congres. Participă la fel şi delegaţii. La o adică pot sta cu picioarele pe masă sau pot mânca ceva.
Nu mă bucur.
Pentru că un jurnalist pierde enorm prin participarea online la un eveniment politic. N-ai cum să simţi temperatura sălii, n-ai cum să afli amănunte de culise, n-ai cum să auzi ce zic delegaţii în afara sălii de şedinţe.
Ţinerea online a Congresului PSD e un eveniment istoric postdecembrist. La USR ţinerea reuniunilor on line a devenit un obicei. Online şi fără accesul muritorilor de rând. PSD nu e un partid mic, precum USR, nu e un partid în care viaţa de partid se desfăşoară între prepararea felului întâi şi prepararea felului doi la bucătărie. E un partid a cărui putere a stat şi stă în structurile din teritoriu şi îndeosebi în contactul dintre şefi şi membrii din teritoriu. Ţinerea Congresului online va goli evenimentul de orice conţinut.
Scriu asta nu în chip critic, ci în chip melancolic.
Dacă mai ţine mult Pandemia, vom avea nu numai congrese online, dar şi nunţi, cumetrii, ba chiar şi bătăi online”.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro
Comentează