Premium
Consilierul prezidenţial Cosmin Marinescu a afirmat joi că disciplina în materie de execuţie a bugetelor publice pare inspirată din vorba "îngrăşatul în ajun".
Percheziții la Radioul Public: Nume SONORE vizate de anchetă / SURSE
„Din păcate, în România post-decembristă, nu a existat o preocupare profundă, sistemică, de a supune administrația publică unei operațiuni de evaluare și redesenare, de sus până jos, după criterii clare, care să nu se modifice de la un ciclu electoral la altul.
Problema managementului bugetar
În calitate de consilier pe probleme economice al Președintelui României, evaluez cu atenție comportamentul administrației publice în materie de execuție bugetară. După cum se poate remarca - și voi prezenta și câteva cifre în acest sens, disciplina în materie de execuție a bugetelor publice pare a fi inspirată dintr-o celebră vorbă românească despre „îngrășatul în ajun”, care însă nu ne avantajează deloc.
Deja ne-am obișnuit ca, până spre noiembrie, execuția bugetară să arate deficite mici sau chiar excedente, ca mai apoi, în decembrie, să vină o avalanșă de cheltuieli publice, tocmai pentru că trebuie prinse în închiderea exercițiului bugetar respectiv.
România este una dintre puținele țări din UE, alături de Bulgaria și Letonia, în care administrația publică împinge execuția bugetară către finalul anului, chiar în luna decembrie. De exemplu, în anii 2011-2013, deficitul acumulat în luna decembrie a reprezentat circa 30% din deficitul anual al bugetului general consolidat. În anii 2014-2015, deficitul anual a rezultat, în totalitate, din execuția bugetară aferentă lunii decembrie, ceea ce indică planificarea bugetară precară în administrația publică.
Avem de-a face, aici, cu două probleme aparent distincte: pe de o parte, disciplina redusă a administrației publice în materie de management și programare bugetară și, pe de altă parte, calitatea redusă a cheltuielilor publice, care la rândul său se reflectă în calitatea redusă a serviciilor publice destinate cetățeanului.
Trebuie remarcat, însă, faptul că au fost facuți pași importanți în ultima perioadă în privința creșterii transparenței în administrația publică. Guvernul a făcut o prioritate esențială din „guvernarea deschisă” și transparența actului administrativ. Este însă important modul în care transparența susține calitatea. Și mă refer aici, în principal, la nevoia de creștere a calității cheltuielilor publice.
Din punct de vedere tehnic, administrativ, transparența este relativ ușor de făcut, iar actualmente chiar se face - prin publicarea bugetelor ordonatorilor de credite și a execuțiilor bugetare. Însă doar această transparență privind bugetele publice nu este suficientă, ea însăși, pentru a obține creșterea calității cheltuielilor publice. Acesta trebuie să fie rezultatul unui exercițiu de alocare și de optimizare a alocărilor bugetare. De aceea, sunt de părere că soluția profundă trebuie căutată la nivelul construcției bugetare”.
Problema managementului bugetar
În calitate de consilier pe probleme economice al Președintelui României, evaluez cu atenție comportamentul administrației publice în materie de execuție bugetară. După cum se poate remarca - și voi prezenta și câteva cifre în acest sens, disciplina în materie de execuție a bugetelor publice pare a fi inspirată dintr-o celebră vorbă românească despre „îngrășatul în ajun”, care însă nu ne avantajează deloc.
Deja ne-am obișnuit ca, până spre noiembrie, execuția bugetară să arate deficite mici sau chiar excedente, ca mai apoi, în decembrie, să vină o avalanșă de cheltuieli publice, tocmai pentru că trebuie prinse în închiderea exercițiului bugetar respectiv.
România este una dintre puținele țări din UE, alături de Bulgaria și Letonia, în care administrația publică împinge execuția bugetară către finalul anului, chiar în luna decembrie. De exemplu, în anii 2011-2013, deficitul acumulat în luna decembrie a reprezentat circa 30% din deficitul anual al bugetului general consolidat. În anii 2014-2015, deficitul anual a rezultat, în totalitate, din execuția bugetară aferentă lunii decembrie, ceea ce indică planificarea bugetară precară în administrația publică.
Avem de-a face, aici, cu două probleme aparent distincte: pe de o parte, disciplina redusă a administrației publice în materie de management și programare bugetară și, pe de altă parte, calitatea redusă a cheltuielilor publice, care la rândul său se reflectă în calitatea redusă a serviciilor publice destinate cetățeanului.
Trebuie remarcat, însă, faptul că au fost facuți pași importanți în ultima perioadă în privința creșterii transparenței în administrația publică. Guvernul a făcut o prioritate esențială din „guvernarea deschisă” și transparența actului administrativ. Este însă important modul în care transparența susține calitatea. Și mă refer aici, în principal, la nevoia de creștere a calității cheltuielilor publice.
Din punct de vedere tehnic, administrativ, transparența este relativ ușor de făcut, iar actualmente chiar se face - prin publicarea bugetelor ordonatorilor de credite și a execuțiilor bugetare. Însă doar această transparență privind bugetele publice nu este suficientă, ea însăși, pentru a obține creșterea calității cheltuielilor publice. Acesta trebuie să fie rezultatul unui exercițiu de alocare și de optimizare a alocărilor bugetare. De aceea, sunt de părere că soluția profundă trebuie căutată la nivelul construcției bugetare”.
