Continentul african trebuie să fie o prioritate a UNESCO, iar în timpul celor două mandate la conducerea organizaţiei, directoarea generală, Audrey Azoulay, a acţionat pentru o mai mare includere a continentului pe care se află 9% din siturile listate ca aparţinând Patrimoniului Mondial, dar şi aproape un sfert din cele declarate în pericol, conform unei analize publicate marţi de AFP, relatează Agerpres.
Apele turcoaz ale Arhipelagului Bijagos (Guinea-Bissau) cu mangrovele sale precum şi pădurile Gola Tiwai (Sierra Leone), un refugiu pentru speciile pe cale de dispariţie, cum ar fi elefanţii de pădure, ar putea permite includerea ţărilor lor pe Lista Patrimoniului Mondial.
Alte situri subsahariene, Munţii Mandara din Camerun şi Muntele Mulanje din Malawi, se numără, de asemenea, printre nominalizările examinate la Paris de Comitetul Patrimoniului Mondial până duminică.
"De la sosirea sa în 2018, Audrey Azoulay a făcut din Africa nu doar o prioritate a sa, ci şi una dintre priorităţile globale ale UNESCO. Şi începem să vedem rezultate foarte pozitive", susţine Lazare Eloundou Assomo, şeful Centrului Patrimoniului Mondial UNESCO. Potrivit acestui camerunez, a cărui numire în această poziţie strategică este, de asemenea, simbolică, "a fost elaborată o strategie foarte clară", în special pentru a include cele 11 ţări africane care nu au apărut niciodată pe celebra listă.
În ceea ce priveşte bugetul alocat Africii, acesta a crescut până la peste un sfert din bugetul total al organizaţiei ONU (27%) până în 2025.
Cu toate acestea, va dura mult timp până se va reduce decalajul existent: în timp ce numărul siturilor incluse în lista din Africa Subsahariană a crescut de la 93 la 108 în ultimii ani, proporţia rămâne scăzută dintr-un total de peste 1.200 de situri la nivel mondial.
AFP aminteşte că în Africa a început istoria Convenţiei Patrimoniului Mondial. În 1959, templul faraonului egiptean Ramses al II-lea de la Abu Simbel risca să fie înghiţit de apele Nilului odată cu construirea marelui baraj de la Assuan. Egiptul şi Sudanul au solicitat apoi asistenţa UNESCO pentru protejarea monumentului.
Primele introduceri, din 1978, cuprindeau situri africane precum Insula Goree din Senegal, simbol al comerţului cu sclavi, sau bisericile săpate în stâncă din Lalibela, "Ierusalimul etiopian".
Însă multe ţări de pe continent au întârziat să ratifice Convenţia din 1972, care este o condiţie prealabilă pentru înscrierea siturilor în Patrimoniul Mondial. "Multe dintre aceste ţări îşi câştigaseră independenţa cu puţin timp înainte, iar dezvoltarea a avut prioritate faţă de protejarea patrimoniului", spune Lazare Eloundou Assomo.
Iniţial, "această noţiune era strâns legată de o viziune europeană şi occidentală care se referea la monumente ca la o arhitectură din pietre vechi care nu se mişcă", a declarat pentru AFP colonelul Ibrahima Gueye, directorul parcurilor naţionale din Senegal, care a supravegheat înscrierea a două dintre acestea pe lista Patrimoniului Mondial.
Într-un efort de reechilibrare, UNESCO a început, din anii 1990, să integreze mai mult aşa-numitele culturi vii, care anterior fuseseră foarte puţin reprezentate. Siturile sacre şi construcţiile din lut îşi găsesc acum locul în Patrimoniul Mondial datorită semnificaţiei lor spirituale, sociale sau simbolice. Apar programe de formare specializată pentru arheologi, arhitecţi şi profesori de patrimoniu.
"Răspândirea conflictelor armate, încălzirea globală şi exploatarea resurselor miniere şi petroliere reprezintă provocări care ar putea pune în pericol siturile africane", avertizează Eloundou Assomo. "Patrimoniul trebuie văzut ca un mijloc de a contribui la dezvoltare, la care multe ţări aspiră în mod natural", spune el.
Arhipelagul Bijagos din Guineea-Bissau aşteaptă de mult timp înscrierea, după o cerere iniţială eşuată în 2012. A fost nevoie de cercetări ştiinţifice ample şi de o analiză atentă a populaţiilor locale pentru a retrimite ecosistemele sale costiere şi marine către UNESCO. Insulele sale, esenţiale pentru reproducerea ţestoaselor verzi şi tranzitul păsărilor migratoare, găzduiesc situri sacre şi forme de pescuit artizanale ce sunt esenţiale pentru locuitorii lor. "Regulile noastre s-au bazat pe cele ale comunităţilor, care deja protejau aceste situri", a declarat pentru AFP Aissa Regalla de Barros, directoarea generală a Institutului pentru Biodiversitate şi Arii Protejate (IBAP) din Guineea-Bissau. "Suntem în favoarea turismului, dar nu în orice condiţii", a subliniat ea.
Comentează