DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Controlul justiției, introdus pe ușa din spate. CSM, joc dublu și beneficii. Cine achită nota de plată (ANALIZĂ)

ebihoreanul.ro
justitie

De teama străzii și a reacțiilor internaționale, au evitat să-și asume instaurarea unui control mai strict asupra activității magistraților. În schimb, cu concursul unei asociații profesionale și, punctual chiar al CSM,  cei din coaliția PSD-ALDE au introdus pe ușa din spate o serie de  prevederi, adevărate  chichițe procedurale,  care  permite factorului politic,  reprezentat de ministrul Justiției, dar și de  proprii lor partizani din CSM,  să influențeze, indirect, pe viitor, actul de justiție slăbindu-l. Procedurile preliminare, reprezentate de  acțiunea de cercetare și urmărire penală, ancheta și dosarul în sine, atributele procurorilor în fapt,  vor avea cel mai mult de suferit în urma acestor modificări, influențând astfel actul final, sentința dată de către judecător.

Parlamentarii din comisia specială au  finalizat dezbaterea și adoptarea pe articole  la a doua lege  din pachetul privind justița, cea privind  reorganizarea  judiciară.  După modificările  deja perfectate de către reprezentanții majorității, mână în mână cu cei de la UNJR, dar și cu acordul  parțial al CSM, se mai poate discuta de o independenţă reală a procurorilor după modificarea legilor Justiţiei în Parlament?

În acest moment, de teama  unei reacții și mai dure din partea partenerilor externi, s-a trecut la o cosmetizare a modificărilor avute în obiectiv, prin perierea amendamentelor celor mai contondente susținute de tandemul Șerban Nicolae - Cătălin Rădulescu.

Mult invocata necesitate a controlului activității procurorilor, considerați  că nu fac parte  din aceeași tagmă a  judecătorilor, ci se află sub directa  autoritate a ministrului Justiției, a căpătate  forme mai diluate.  De exemplu,  dorința PSD ca ministrul Justiției să aibă ultimul cuvânt în numirea și  revocare a noului procuror șef al Secției de investigare a infracțiunilor din justiție, a fost pusă în stand-by. Amendamentul propus de social-democratul Cătălin Rădulescu a fost reformulat pentru a atrage  CSM, care a căpătat atribuții exclusive în acest domeniu.

Nici președintele țării nu are niciun cuvânt de spus în această procedură.  După ce doar  operaseră eliminarea  atribuției prezidențiale  de refuz motivat a unei propuneri de  numire  sau revocare a unui simplu magistrat sau a unui din conducerea ÎCCJ, ar  fi fost dificil pentru PSD+ALDE să susțină amendamentul lui Șerban Nicolae de creare a unei adevărate Direcții de anchetă a infracțiunilor comise de judecători și procurori. Singura concesie  făcută președintelui aceea de a nu semna ca primarul în cazul procurorilor șefi, i-ar fi obligat să-l includă pe șeful statului  și în procedura  de numire sau revocare al șefului acestei noi Direcții.  Mai mult, o Direcție de sine stătătoare ar fi dat apă la moară cancelariilor occidentale care și așa privesc cu totală neîncredere demersul actualei puteri de  așa-zisă reformare a  asistemului de justiție.

Așadar, considerentele de ordin pragmatic au stat la baza aparentelor cedări pe care PSD+ALDE le-au făcut de la linia inițială pe care vroiau să o opereze la nivelul actului de justiție. În schimb,  au obținut, uneori poate involuntar,  alteori cu  consimțământul tacit, legitimitatea oferită de CSM prin acceptarea unor amendamente susținute de  către reprezentanții acestui Consiliu sau prin modificarea unor amendamente la propunerea acestora. În fapt, am asistatla un adevărat troc între CSM și Putere, nu doar cu UNJR, costurile urmând a fi suportate mai mult de către procurori, cei care inițiază și instrumentează dosarele  penale, decât de judecători.

La capitolul beneficii, CSM a scăpat de dreptul de veto al președintelui în cazul numirilor simplilor procurori și judecători  sau al transferului unui procuror într-un post de judecător. La fel și în cazul procedurii de numire și revocare a președintelui ÎCCJ și a vicepreședinților acestui for.   Totodată , plenul CSM este cel care propune și validează  exclusiv numirea sau revocarea noului șef al Secției de  anchetă pentru  magistrați.

Asta deși există o decizie a CCR care statuează dreptul de veto al președintelui în materie de numiri și revocări de magistrați,  decizie care avertizează că nu se poate  goli de conținut această  atribuție prezidențială.

O altă atribuție primită în plus de CSM privește activitatea organizatorică a DNA. Comisia  a adoptat un amendement propus de Guvern şi însuşit de PSD, potrivit căruia Direcţia Naţională Anticorupţie nu va mai putea înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte compartimente de activitate fără avizul Consiliului Superior al Magistraturii. În legea în vigoare, DNA poate înfiinţa servicii teritoriale doar prin ordin al procurorului şef al Direcţiei, fără niciun aviz din partea altor instituţii.

În schimb,  CSM nu s-a opus preluării în noile legi ale justiţiei a articolului din Constituţie referitor la procurorii care-şi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei. A fost înlocuit articolul din statutul magistraţilor, în care se prevedea că „procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii” cu articolul din Constituţie care prevede că „procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”.  A  dispărut termenul de independență și a fost întărită atribuția de autoritate a ministrului Justiției asupra  procurorilor.

Într-adevăr,  adoptarea acestui articol și în legea privind statutul judecătorilor și procurorilor nu înseamnă că aceştia vor fi sub controlul demnitarului, în subordinea directă a acestuia cum s-a tot interpretat. Dar a fost primul semn că CSM,  "quintensența" reprezentării procurorilor și judecătorilor, vrea  o separare a celor două categorii,  o diferență de tratament, pentru ca judecătorii să fie eliberați pe viitor de o parte  din presiunea politică și mediatică existentă, costurile urmând să fie  plătite mai mult de către colegii lor procurori. Potrivit unor surse din cadrul CSM,  judecătorii sunt sătui să deconteze presiunea mediatică și politică a greșelilor comise de unii procurori  în procedurile urmate și au vrut să separe apele, pe motiv că judecatorul este cel care înfăptuiește  actul de justiție, nu procurorul care  acuză,  pus astfel pe picior de egalitate cu avocatul care apără.

Pentru principalul beneficiar al acestei schimbări de atitudine din partea CSM, ministrul Justiției, conceptul de autoritate asupra  procurorilor capătă noi valențe. Atât DNA, cât și DIICOT și noua Secție de anchetă a magistraților  vor fi obligate  să elaboreze, anual, un raport de activitate pe care să-l prezinte și ministrului Justiției, nu doar Consiliului Superior al Magistraturii. La rândul  său, ministrul  prezintă  Parlamentului concluziile sale pe marginea acestor rapoarte,  introducându-se astfel indirect jocul politic  în actul de justiție și poate emite recomndări către șefii Parchetelor.

Înafară  de competenețele noi primite de CSM și de către  ministrul Justiției, politicul și-a făcut intrarea pe ușa din spate. Comisiile parlamentare pentru controlul SRI și SIE,  și nu CSM ca până acum,  parlamentari de toate culorile politice, vor avea dreptul să verifice declarațiile magistraților privind necolaborarea cu serviciile de informații. Mai mult, CSAT este obligat să  dea publicității orice hotărâre, ordin, măsură sau protocol care vizează justiția, deși de obicei  aceste acte privesc și siguranța națională și nu pot fi desecretizate.

Obiecțiile CSM nu s-au făcut însă auzite  atunci când parlamentarii au decis, modificarea legii 304/2004, în sensul că „soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale sau netemeinice”.  Mai mult, posibilitatea infirmării actelor procurorului de către şeful lui a fost susţinută la Parlament de CSM, în ciuda Parchetului general, pe motiv că este nevoie de o punere în acord a legii privind statutul magistraţilor cu noul cod de procedură penală.

În apărarea acestei prevederi, cei de la CSM au invocat că există infracţiuni precum cele la legea circulaţiei (conducere sub influenţa băuturilor alcoolice sau fără permis) sau cele de evaziune fiscală unde unii procurorii dau clasare, iar şefii nu le pot infirma deciziile pe netemeinicie/conţinut și nu are cine să conteste deciziile, considerate proaste, la instanţă. O adevărată palmă dată în fapt de CSM gradului de competență al simplilor procurori și  un cec în alb dat șefilor acestora.

Ori  procurorul, fie  și unul superior pe linie ierarhică, nu poate aprecia temeinicia,  fondul, ci doar legalitatea, forma.  Noua  prevedere lasă loc  unor posibile  abuzuri, deoarece un dosar  sau o anchetă  inițiată de un  simplu procuror poate fi clasată de  către un procuror de secție sau de direcție pe fond, pe motiv că apreciază că nu sunt destule probe la dosar, un atribut exercitat până acum numai de către judecătorul de  caz.

Alături de Parchetul General, CSM s-a opus, declarativ, atunci când s-a impus în comisia parlamentară  propunerea UNJR de înfiinţare a unei Secţii speciale în cadrul Parchetului General pentru investigarea infracţiunilor comise de magistraţi și, implicit, scoaterea din competența DNA  a acestor atribuții de anchetă. În schimb, CSM a fost de acord cu compensația primită,  aceea ca numirea și revocarea conducerii acestei secții  să se facă exclusiv de către plenul CSM.

Pentru activitatea magistraților, acest  lucru echivalează cu adevărată  sabie a lui Damocles deasupra capului. Scopul declarat, de responsabilizare a actului de justiție practicat de magistrați,  riscă să conducă la adevărate  forme de autocenzură, în care procurori sau judecători vor ezita să-și ducă la capăt atribuțiile specifice, de teama de a  fi transformați în subiecte de anchetă. În plus, o astfel de prevedere crează  discriminări, în condițiile în care „justiţia e egală şi unică pentru toţi”. Tagma magistraților nu este  singura care are o  responsabilitate uriașă prin sarcinile pe care le are de dus la îndeplinire, dar este singura care are acum o Secție specială creată pentru investigarea potențialelor infracțiuni comise de  către reprezentanții săi, procurori sau judecători.

Alte prevederi adoptate sunt suspectate ca fiind cu dedicație pentru un alt actor  care a oferit  grosul amendamentelor preluate și susținute de către PSD și ALDE. Un  judecător sau procuror se poate autosuspenda pe o perioadă de până la doi ani din funcţie, iar pe respectiva perioadă nu i se aplică regimul incompatibilităţilor sau al conflictului de interese, sună una din prevederile adoptate  În schimb, pe respectiva perioadă poate  ocupa o funcție de  demnitate publică, cum este cea de ministru sau de secretar de stat.

Contestate de către CSM și Parchetul General, pe motiv că ar aduce  atingere imaginii și demnității profesionale a magistraților,  prevederile în cauză sunt considerate ca fiind adoptate în beneficiul șefei UNJR, Dana Gârbovan, care ar vâna o astfel de funcţie,  ca cea de ministru a Justiţiei, pentru serviciile aduse prin amendamentele propuse şi asumate de către majoritatea parlamentară, susțin surse din magistratură.

Ca de exemplu,  modificările  propuse de UNJR și impuse la capitolul răspunderii magistraților, care riscă să provoace complicații și abuzuri  dacă se va ajunge la aplicarea lor. „După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin (6), statul se îndreaptă cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţăsau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii”, se arată în amendamentul votat de deputaţi.

Formularea, prea imperativă, nu mai lasă loc excepțiilor, și poate  provoca o avalanșă de procese din partea inculpaților cu magistrați drept țintă, fără ca  problema  dovederii gravei neglijențe sau a relei credințe să mai fie luate în calcul. Modificarea  adusă face ca statul  să fie obligat să inițieze acţiunea în regres ori de câte ori acoperă un prejudiciu cauzat printr-o eroare judiciară, fără a mai avea un drept de apreciere asupra faptului dacă magistratul şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Mai mult,  se  încalcă o nouă decizie a CCR, prin care se recomanda lăsarea la latitudinea statului dacă se îndreaptă sau nu cu o acţiune în regres împotriva magistraţilor, în cazul unui prejudiciu provocat de o eroare judiciară.  "De aceea, conţinutul normativ propus ar trebui să aibă în vedere, eventual, posibilitatea statului de a exercita dreptul de regres în condiţiile legii.  Aşadar, textul constituţional nu poate constrânge statul la iniţierea, în toate cazurile, a unor acţiuni în regres, ci trebuie să lase în marja sa de apreciere problema exercitării acestei acţiuni pentru ca, desigur, în final, tot instanţa judecătorească să se pronunţe asupra acţiunii astfel promovate. Având în vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomandăAvând în vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomandă reformularea modificării propuse în privinţa alin.(3) al art.52 din Constituţie”, se arată în decizia CCR.

Toate aceste modificări au fost operate  invocându-se nevoia de independență a justiției,  cea a creșterii calității actului e justiție și ncesitatea apărării sale de ingerința statului paralel.  În operarea acestor modificări nu s-a ținut cont  nici de angajamentele asumate de statul  român,  pe motiv de exemplu , că MCV este  doar un angajament guvernamental, convenit de Guvernul României cu Comisia Europeană, și nici de  semnalele  de alarmă date de  partenerii externi, precum Departamentul de Stat al SUA sau ambasadele vestice.

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.