Premium
Ce mană cerească ”starea de pericol” – echivalentul maghiar al stării de urgență – pentru Viktor Orban, care și-a asigurat, în această săptămână, puteri depline pe termen nelimitat! Pandemia e pretextul perfect pentru un nou și periculos pas spre distrugerea democrației în Ungaria, proces pe care premierul naționalist-conservator îl patronează de un deceniu, de când se află la guvernare.
Dreptul de a legifera prin ordonanțe, încredințat lui Orban de Parlamentul dominat de tabăra sa politică, îngrijorează din trei motive: antecedentele autoritare ale unui premier care și-a supus până acum toate instituțiile și majoritatea presei, durata nedeterminată a stării excepționale și riscul ca puținii jurnaliști independenți să fie intimidați de noua pedeapsă cu închisoarea pe cinci ani pentru difuzarea de informații neadevărate privind pandemia.
Lipsa oficială de control asupra profetului ”democrației iliberale” echivalează cu suspendarea democrației ungare sub pretextul combaterii coronavirusului.
Iar contextul e prielnic: UE are alte urgențe și nu mai e loc, după Brexit, de o nouă criză politică internă, iar președinta Comisiei Europene are nevoie de votul Ungariei pentru adoptarea bugetului Uniunii pe următorii șapte ani. Totuși, Ursula von der Leyen a cerut statelor membre măsuri anti-pandemie ”limitate la ceea ce este necesar”, ”strict proporționale” și care ”să nu dureze nedefinit”.
Problema principală este, după cum a punctat liderul socialiștilor europeni, Serghei Stanișev, faptul că ”Viktor Orban este un recidivist în materie de subminare a democrației”. După cum avertizează scriitorul maghiar György Dalos, ”deficitul de democrație din Ungaria era deja foarte mare înaintea pandemiei”, așa că întrebarea ”nu este dacă Orban instaurează sau nu o dictatură clasică, ci dacă mai este posibilă o democrație adevărată în Ungaria”.
Au apărut și primele reacții oficiale la involuțiile de la Budapesta: 14 state membre ale UE au semnat, ieri, o declarație comună în care cer ca măsurile excepționale necesare protejării cetățenilor să nu încalce principiile statului de drept, democrația și drepturile fundamentale. Iar 13 partide membre ale Popularilor Europeni solicită excluderea FIDESZ din această familie politică.
Dar ezitările de până acum, ale Berlinului în special, și impasul în care se află, la nivelul Consiliului European, procedurile de sancționare a Ungariei și Poloniei pentru încălcarea statului de drept nu fac decât să-l încurajeze pe Orban.
La nivel global, de altfel, autocrații profită de această criză pentru a-și întări controlul, prin interzicerea reuniunilor publice, cenzura presei și supravegherea în masă sub pretextul geolocalizării. Teama de coronavirus și nevoia de măsuri ferme pavează drumul statului paternalist. Asta cer cetățenii în fața pericolului și e firesc. Cu o condiție: ca daunele produse democrației să nu fie ireversibile. Și cu o observație: pandemia a izbucnit într-o dictatură care s-a dovedit incapabilă să stopeze coronavirusul la timp și care, din cauza lipsei de transparență specifice, a contaminat o planetă întreagă.
Există riscul ca regimul de mână forte să fie perceput, în panica globală, ca soluția eficientă. Dar tocmai un astfel de regim este cauza molimei ce a băgat lumea în carantină.
”Furtuna asta va trece. Dar alegerile pe care le facem acum ne pot schimba viețile pentru anii ce vin”, atenționează istoricul Yuval Noah Harari. Își face cineva iluzii că, la finalul pandemiei, vreun autocrat va lăsa din mână de bună voie puterea acumulată? Cum și în cât timp va ieși statul de drept din carantină?
Să ne păzim democrația!
