Contractele pe termen lung pe hub-ul TTF olandez au depășit chiar și 60 de euro/MWh, cel mai ridicat nivel de la începutul anului 2023. Aceasta corespunde unei creșteri de peste 80% față de vineri, cu o zi înainte de începerea atacurilor americano-israeliene împotriva Iranului și de închiderea efectivă a Strâmtorii Hormuz, scrie energypress.gr
Strâmtorile gestionează aproximativ 20% din petrolul maritim și gazele naturale lichefiate (GNL) ale lumii. Paralizarea lor bruscă - combinată cu atacuri militare asupra infrastructurii energetice din regiune - a reaprins temerile privind o întrerupere prelungită a aprovizionării.
Declanșatorul imediat a fost atacul asupra complexului industrial Ras Laffan din Qatar, care a determinat QatarEnergy să-și suspende producția în ceea ce este, în esență, „inima”
celui de-al doilea mare exportator de GNL din lume. În același timp, datele de urmărire a navelor au arătat că petrolierele GNL se îndepărtau de strâmtori, pe fondul amenințărilor din partea Teheranului de a viza navele comerciale.
În mai puțin de 48 de ore, piața globală a gazelor naturale era în plină expansiune.
Volume record și creștere a speculațiilor
Creșterea prețurilor a fost însoțită de o intensificare a activității de tranzacționare. Volumele de pe TTF au depășit 400.000 MWh luni - un nivel record - subliniind că nu doar fluxurile fizice, ci și piețele financiare alimentează volatilitatea.
Prețurile pe TTF sunt determinate în principal prin contracte futures - în special contractul cu lichiditate ridicată pe luna următoare - la care participă companii de utilități, cumpărători industriali, traderi de mărfuri și fonduri speculative.
Când incertitudinea izbucnește, piețele instrumentelor derivate sunt adesea primele care reacționează.
Ole Hvalbye, analist pe materii prime la SEB, estimează că o întrerupere de o lună ar putea priva Europa de aproximativ 5,5 milioane de tone (7,5 miliarde de metri cubi) de GNL pe lună și ar putea împinge constant TTF peste 60 EUR/MWh.
Cu toate acestea, fluxurile naturale nu s-au prăbușit în Europa. Norvegia continuă să furnizeze prin conducte, iar GNL-ul american rămâne disponibil. Piața reacționează nu doar la ceea ce se întâmplă, ci și la ceea ce s-ar putea întâmpla.
Arbitraj
În centrul acestei creșteri se află o realitate dură: încărcăturile de GNL merg la cel care oferă cel mai mult.
Europa poate să nu fie direct dependentă de Qatar — ponderea sa reprezintă aproximativ 7% din consumul UE — dar Asia da. Japonia, Coreea de Sud, China și India se bazează în mare măsură pe exporturile din Golf. Dacă aceste fluxuri se blochează, cumpărătorii asiatici se îndreaptă către SUA, Africa sau Australia.
Pentru a-și asigura transportul de mărfuri, Europa trebuie să mențină prețuri mai mari decât cele de referință din Asia. Aceasta este esența arbitrajului.
„Atâta timp cât Europa trebuie să își asigure aprovizionarea, prețurile UE trebuie să rămână peste nivelurile asiatice”, notează managerii de portofoliu. În caz contrar, petrolierele se vor îndrepta spre est.
Aceasta explică de ce TTF poate erupe chiar dacă nicio moleculă de gaz qatarez nu a fost inițial destinată Europei.
Durata conflictului: factorul determinant
Retorica politică a amplificat îngrijorarea. Președintele american Donald Trump a avertizat că operațiunile ar putea dura „patru până la cinci săptămâni”, în timp ce secretarul de stat M. Rubio a declarat că „cele mai grele lovituri abia urmează”.
Pentru traderi, întrebarea cheie este durata.
Vikas Dwivedi de la Macquarie Group estimează că lumea ar putea rezista la o carantină de una până la două săptămâni. Dincolo de această perioadă, prețurile petrolului ar crește brusc. După a treia săptămână, presiunea se intensifică; după a patra, riscul devine sistemic.
Consultanța ICIS prevede că Strâmtorile vor rămâne „restricționate informal” în viitorul previzibil, ceea ce va genera o primă de risc persistentă atât pentru țiței, cât și pentru GNL - chiar dacă se va ajunge la un armistițiu.
Stoc de siguranță fragil
Europa intră în criză cu stocuri mai mici decât anul trecut. Nivelurile de depozitare sunt la doar 30% din capacitate - cel mai scăzut nivel pentru această perioadă a anului din aprilie 2022. În Germania, stocurile se apropie de 20%.
Depozitarea acționează ca o pernă sezonieră: stocurile se completează vara, anticipând cererea din timpul iernii. Nivelurile scăzute de astăzi înseamnă că Europa ar putea fi nevoită să se reaprovizioneze la prețuri mari, blocând efectiv prima de astăzi pentru facturile viitoare.
Prețurile ridicate la gaze sunt deja transferate către electricitate. Centralele de gaze naturale stabilesc adesea prețul marginal, în special în Germania. Prețurile spot s-au consolidat semnificativ, cu vârfuri la intervale specifice de 15 minute.
Speculație versus principii fundamentale
Viteza creșterii prețurilor — peste 80% în câteva zile — sugerează că pariurile speculative au alimentat raliul. Fondurile de investiții își măresc pozițiile lungi, în timp ce cei care pariaseră pe o scădere se grăbesc să își acopere pozițiile.
În ciuda creșterii, TTF rămâne mult sub maximele istorice de peste 300 de euro/MWh înregistrate în 2022 în urma invadării Ucrainei de către Rusia.
Totuși, amintirile rămân proaspete. Piețele își amintesc cât de repede o perturbare se poate transforma într-o criză.
Arbitrajul asigură convergența prețurilor la nivel global. Speculația asigură o mișcare rapidă a acestora.
Săptămânile următoare vor arăta dacă este vorba de o perturbare temporară sau de o reevaluare permanentă a riscului geopolitic. Însă un lucru este deja clar: Europa rămâne legată de echilibrele pieței globale - iar atunci când acestea sunt perturbate, TTF este în plină desfășurare.
Ce este arbitrajul?
Simplu spus, arbitrajul este practica exploatării diferențelor de preț ale aceluiași activ sau ale unui activ similar pe piețe sau forme diferite, cu scopul de a obține profit fără (teoretic) asumarea de riscuri.
Cumperi ceva de unde este mai ieftin și simultan îl vinzi unde este mai scump, „blocând” diferența ca profit.
De exemplu, dacă gazele naturale din Europa (TTF) se tranzacționează la 60 EUR/MWh, iar în Asia prețul corespunzător este mai mare, un trader poate direcționa o încărcătură de GNL către piața cu prețul mai mare. Mutarea încărcăturilor către piața mai scumpă este o formă de arbitraj geografic.
Comentează