Premium
”Poate aţi rămas cu impresia, după abuzurile de la Digi, că redactorul-șef Cosmin Prelipceanu e vreun zmeu, un dur care taie şi spânzură. Fals. Am spus, într-adevăr, că problema nu e Digi, ci Cosmin Prelipceanu. Dar nu pentru că insul ar avea prea multă putere, ci, din contră, pentru că nu are niciuna. Fiind un oportunist lipsit de idei, şi leneş pe deasupra, chiar se bucură că e doar o carcasă de şef. Are două feluri de a se referi la Domnul O. Dacă îl întreabă cineva despre o decizie sau o măsură rea pentru redacţie, atunci el se prelinge de pe scaun, cât e de lung, cu picioarele şi trunchiul până sub birou, bagă capul între umeri, ridică degetul arătător şi arată spre tavan. Dacă cel care îi cere explicaţii este dintre apropiaţi, atunci îi face favoarea de a-i indica sursa: „Domnul O.”, cu o intonaţie de sentinţă implacabilă.
Vai, domnu’ O., dar ce vă pricepeţi!
Celebrul deja Domn O. (cine este personajul aflați și aici) dictează tot: cine dispare de pe post (pe motiv că are fizionomie de om trist sau că e urâţel), cine zboară din schemă printr-un SMS, ce gravidă e lăsată pe drumuri când îi expiră al nu ştiu câtelea contract pe durată determinată, cum să fie scrise ştirile, la ce au voie angajaţii să dea like pe Facebook etc.
În vara anului trecut, când Prelipceanu terminase lucrătura împotriva lui George Orbean (fostul manager de proiect) şi se pregătea de ultimul act al puciului, Domnul O. i-a convocat în Forum pe toţi şefii de secţie şi pe producători pentru a discuta, împreună cu noul său favorit, chipurile o strategie de relansare a postului. Iată o secvenţă:
Domnul O. : Cosmin, cum ştiu oamenii de la Digi cum se scrie o ştire, adică ce să spună în prima propoziţie, apoi în următoarea... (N.R. Adică lead sau cap video, dar el de unde să ştie?)
Cosmin Prelipceanu (către şefii de secţie şi producători, toţi cu mulţi ani de presă): Copii, e ceea ce noi am mai discutat. Domnul O. vrea să spună că informaţia cea mai importantă trebuie băgată în prima propoziţie, adică în intro. (N.R. Tare, nu?)
Copii în sus, copii în jos, să facem mai bine, să scriem şi noi despre autostrăzi, despre şcoli, spitale. Un copil spune că Digi a avut campanii pe tema asta. Cosmin se miră, deşi era redactor-şef de un an. Domnul O. cere proceduri scrise. Cosmin e entuziasmat de ideea superiorului. Cineva spune că există de doi ani un Manual Digi, cu proceduri şi tot ce trebuie. Cosmin nu ştie de el. Domnul O. vrea alte proceduri, deşi pe alea dinainte nu le-a văzut. Cosmin nu-i spune că ziariştii de la Digi n-ar mai fi în faza „de unde ştim ce scriem în prima propoziţie”.
În ziua aceea, noul şef al Digi l-a făcut fericit pe Domnul O. pentru că l-a lăsat să „îşi aducă contribuţia” la reinventarea roţii în materie de ABC jurnalistic. De atunci, „şi-o aduce mereu” şi Cosmin tace mâlc.
La scurt timp de la discutarea „măreţei strategii”, a venit din Forum un registru în care toţi ziariştii trebuiau să semneze că „au luat la cunoştinţă cum se scrie o ştire”.
Opt ore şi bonsoir
Băiatul ăsta cu atâtea funcţii lucrează numai în schimbul doi. Vine la slujbă pe la două trei după-amiază, când lumea e ruptă de muncă. Când apare, înalt şi cu pieptul bombat, are căutătura unuia picat din lună. Uneori intră chitit pe câte o burtieră sau pe vreun reporter care a apărut nebărbierit în live. Zice că a urmărit totul de acasă. Sanchi, i-a frecat ridichea la telefon domul O.
Singura activitate editorială a acestui redactor-şef de after school este pregătirea minunatei emisiuni de la ora 20.00. Dar şi aia pe fugă. Îşi adună echipa şi face o şedinţă lungă şi lălâie. Se bizuie pe noul lui editor, specialist în cancanerii şi „ştiri sexi”.
Săracul Prelipceanu a cerut tuturor ca ştirile să fie sexi, a făcut şedinţe, a dat mailuri, dar cu greu a reuşit să-i dezbare pe „copii” de ştirile asexuate. Ei, va să zică omul lucrează ca bugetarul - opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână.
Nu contează, are randament: a dat afară în opt luni mai mulţi oameni valoroşi decât a angajat George Orbean într-un an şi jumătate. Uneori, e aşa de frânt şi scârbit, că nu-şi mai ţine emisiunea, la ora opt seara pleacă acasă şi-l lasă pe EOD să se descurce cum o şti cu tronsonul descoperit.
Nu participă la şedinţele de sumar, nu are niciun proiect, nicio strategie, trândăveşte pe ruinele proiectului lui George Orbean, dar ce contează, este pentru prima dată în viaţa lui, ŞEF”.
